* Băi, nu-mi pot reveni! TVR-ul ne dă numai o bucată din Campionatul European de fotbal început aseară în Polonia și Ucraina, dar taxa tv trebuie plătită integral, dacă nu și ceva în plus. Să-ți fie rușine, Marina Almășan! N-ai nicio treabă cu afacerea asta, dar n-aveam pe cine înjura.
* M-am săturat de cele dezvăluiri despre viața intimă a actorului John Travolta. Iarăși apare o acuzație în dreptul său, omul fiind arătat cu un anume deget că a avut o relație intimă cu unul dintre angajații săi. Eram cât pe ce să spun că mă plec în fața carierei lui Travolta, dar mai bine nu risc. Cine știe ce idei i-or veni?
* Marian Vanghelie nu se dezminte. Primarul care trăncănește și-a mai spălat discursul, dar bănuiesc că relația cu Oana Mizel l-a tras înapoi. Zilele trecute a spus, în agora, că “asta vrea bucureștenii, asta vrea românii”. De fapt, stați așa! Marean e mai deștept decât noi, el n-a comis niciun dezacord, el cred că s-a referit la poftele Oanei de lângă el. Bine, cam nesătulă, după părerea mea.
* Organizația Mondială a Sănătății anunță cu morga omului sfârșit că, în scurtă vreme, gonoreea nu va mai putea fi tratată. Robert Negoiță, Bănicioiule, se aude?
* Purtătorul de cuvânt al neonaziștilor eleni a pălmuit o politiciană în direct, la TV. Asta ca să vă dați seama ce putere are liderul suprem al formațiunii extremiste din Grecia. Presupun că tartorul ăla mare voia să intre cu tancul în studio, dar s-a găsit la timp o formă de compromis.
* Călin Popescu Tăriceanu a declarat că Emil Boc era „un fel de cârpă de șters pe jos pentru Traian Băsescu”. Păi, da, era o cârpă inteligentă, care ștergea singură, iar pe tavan nu ajungea, nenicule!
* Nu vă era dor de Vanghelie de la Educație? Liviu Pop s-a produs din nou într-o conferință de presă: „Felicit pe această cale cele trei unităţi şcolare că au reuşit, din trei în trei ani, să-şi înnoiască sau să-şi menţină standardul de şcoală europeană”. O consilieră i-a șușotit apoi ceva la ureche. Omul, matematician de profesie, greșise cifrele. Și mai amorțit, Pop a adăugat: „Din trei în trei ani, am înţeles că sunt trei. Am înţeles. Sunt, de fapt, 16. Mai bine. Înseamnă că plus valoare este plus 13.” Ponto, ia-l acasă pe ăsta!
