* Am văzut pelicula care a adus Ursul de Aur de lanţ în România şi spun cu mâna pe inimă că-mi place „Poziţia copilului” pentru că pune cinismul românesc la loc de cinste. Este un film contondent fără să existe vreo mitralieră la mijloc, deci nu-i o producţie pentru amatorii de Avatar sau Hobbit. N-am de gând să fac recenzia filmului - e treaba specialiştilor. Vă ofer însă detalii din sala de spectacol: câţiva compatrioţi şi-au adus şi odraslele la film, crezând probabil că simpla prezenţă a substantivului comun „copil” în titlul operei duce acţiunea în zona „destinat întregii familii”. Sau poate că unii aşteptau şi ochelarii 3D... Or lucrurile au stat cam aşa, vi le prezint în ordine cronologică:
1. După reclame s-a umplut ecranul de avertismentul „Nerecomandat copiilor sub 15 ani”.
2. La nici 20 secunde de la începutul producţiei au zburat din vole ambele organe genitale în forma lor licenţioasă. Ambele din gura doamnei Luminiţa Gheorghiu, altfel o jupâneasă care nu mai are nevoie de prezentări.
3. Copilul din film, un bărbat în toată firea la vreo 30 de ani, le transmite părinţilor săi că-i iubeşte aşa cum şi-ar dori să vadă toţi producătorii de filme porno din lume.
4. Dialog între femei despre prezervative şi finalizare aka ejaculare. Şi să nu înţelegeţi greşit - nu s-a înjurat doar de dragul de a auzi high-quality & dolby surround termenii din patru şi din cinci aflaţi pe toate gardurile! Totul a fost perfect natural.
5. Copiii din sală erau pe sub bănci. Se prăpădeau de râs, dar pe muţeşte, în vreme ce părinţii negociau cu jena. Sau poate că mi s-a părut. Ideea este că odraslele de 10-11 ani au ieşit de la cinema cu o experienţă de viaţă greu de egalat. Prostie? Neglijenţă din partea babacilor? Altfel, chiar şi fără momentele care zgârie scăriţa şi ciocănelul tinerelor vlăstare, plozii nu pot înţelege sofismele şi nici egocentrismul personajelor principale. Deci au fost degeaba acolo.
* Concursul Eurovision România 2013 a fost câştigat de un băiat cu voce de fată, Cezar Ouatu. Aş pune o singură întrebare: ce-a fost mai întâi, Ouatu sau cântatu’?
