* Băsescu o laudă pe nepoată-sa: „Cu cât ia în greutate, cu atât devine mai zgomotoasă.” La fel s-a întâmplat şi cu bunelul nou-născutei. În 2004 plângea ca nevinovatul pe umărul lui „dragă Stolo”, apoi a învins aidoma lui Chuck Norris câteva chiuretaje electorale...
* Acelaşi marinar de la Cotroceni susţine că nepoţica nu i-a plâns niciodată în braţe. Normal, i-a fost teamă micuţei să nu-l stârnească pe bunicul. Şi ea ştie că ăsta-i ca orice mare domnitor român, degrabă vărsător de lacrimi.
* Marile reţele de telefonie vizează mai nou ciobanii - doar ăia nu-şi pun problema facturilor mega-încărcate, a serviciilor de proastă calitate ş.a.m.d. Unii îi mediatizează la televizor (evident, e vorba despre personificarea prostiei), ceilalţi îi cheamă la ghişeu şi le înmânează bonuri. Soarta nedreaptă a făcut ca SIM-ul, această abreviere cu ajutorul căreia pute a globalizare şi la privata din fundul curţii, să-şi dea duhul şi să mă oblige să-l înlocuiesc. Am mers la ghişeu şi am primit un bon de ordine, ca pe vremea în care făceam micro la plămâni pentru a demonstra că pot îmbrăca mozaicul de militar în termen. Nu mă aflam nici la Finanţe, nici la doctorul de clan, nici la... Eram la Oringi (da, Oringi!), în Doamne iartă-mă, şi stăteam ca sinistratul cu un bon în mână în faţa a două case supraaglomerate la care presta un singur băiat cu gel în păr. Celălalt avea „treabă prin spate”, explicaţie care m-a pus pe gânduri. Şi Bombonel a avut o dată treabă prin spate şi i-au ieşit vorbe... Mă rog, chestii, socoteli, vorba lui nea Bachus. Am stat fix 40 de minute la coadă, timp în care ocupantul ghişeului lăsat pe stop a avut grijă de un amic, venit peste rând şi fără cupon de fraier aşteptător. După ce am luat noul SIM, am fost informat că în 10 minute voi fi reintrodus în reţea. Probabil că flăcăul pe care-l muştruluisem a vrut să se răzbune şi mi-a mai dat 40 de minute de aşteptare până la revenirea în reţea. Mulţam, Oringi, văd că aţi băgat bugetari în rândurile voastre - se munceşte peste rând, cu treabă prin spate şi prin alte orificii. Da, voi veni la timp să-mi achit factura telefonică! Cine ştie, poate o să primesc şi atunci un bon de ordine... Bon apetit!
