Ce mă distrează situaţiile în care iau lecţii de limbă română de la corporatişti, alde romgleza „focusării targetului cu discount şi rebate”. Şi mai ales pe banii mei. Ani la rând am cotizat milioane de lei vechi în conturile unei anumite societăţi de telefonie fără fir. Îmi permit să le vâr în aceeaşi oală pe toate, nu-i niciuna zdravănă, sunt nişte hăpcari la costum şi cravată, iar în momentul în care apare un rest de plată de 24,30 de lei noi (nu-i o banală factură neachitată, ci un cost apărut în urma unui transfer de proprietar), compania care facturează vânt îşi permite să pună mitraliera pe fraierul de cotizant. Şi-i dau preventiv un cap în gură, să nu zărească afetul.
Bine că măcar sunt abordat ca la marginea bordurii, cu „stimate client”, pentru ca pe spatele somaţiei de plată să mi se picteze un dicţionar de termeni, asta în caz că vita încălţată abonată de mai bine de zece ani la ei (şi care, mă repet, le-a plătit şi răsplătit mai ales cât nu face) e vreun ignorant cu lovele. Pentru că doar caşcavalul clientului contează, dragii mei, nu etica cu care fac hăpcarii paradă. Ah, uitasem – noţiunea de etică este prima din simulacrul de dicţionar imprimat cu roşu pe fiţuica expediată prin poştă. Etica este – Academia Română a punctat perfect – totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare. Ş-apoi, unde-i etica, băi cosmopoliţilor bulimici, după ce vă umflu bugetele fără să fi calculat împreună minutele „convorbite” şi SMS-urile expediate, pentru ca la final să fiu ameninţat cu executarea pentru nici 25 de lei? Ă, romglezilor, pupa-v-ar falimentul!?
Apropo de executare. E şi acest termen prezent în mini-DEX-ul telefoniştilor fără scrupule şi înseamnă „a sili pe debitor să-şi îndeplinească obligaţiile”, însă în stradă e utilizată varianta golănească, „a silui”. Nu ştiu cum ar fi procedat indivizii ăştia pentru un debit (l-am găsit în somaţie, cum să lipsească taman unitatea de bază a vocabularului recuperatorilor?) de 500-600 de lei? Nu mai zic de 1.000-2.000 de parale, că-mi tremură iţarii şi bundiţa... Iar Millidge şi Doig, mascotele lor, sunt nişte nasoi. Huo!
