* Nici nu bănuiţi cât de mult mă bucur că ieri, de 1 Mai, vremea n-a fost la fel de ofertantă ca-n anii precedenţi. Românul de la oraş ar fi vrut să serbeze prin muncă Ziua Internaţională a Transpiraţiei (căci nu există muncă fără a pune la treabă şi glandele sudoripare), adică să bage jar cât cuprinde şi să consume ditamai borcanul de muştar. Încă de dimineaţă i-am văzut pe iubiţii mei vecini uitându-se cu părul brunet la soare, doar-doar s-or întrema condiţiile atmosferice, dar... Săracii, de când aşteptau şi ei un 1 Mai muncitoresc, chiar dacă niciunul dintre ei n-are carte de muncă. Păi, pentru a primi venitul minim garantat, nu-ţi trebuie.
* Apropo de 1 Mai, de serbarea prin muncă. Măcar un vecin de stradă sau de pe scara blocului în care locuiţi vă răspunde astfel, că serbează prin trudă prima zi a lunii a cincea. Avem de-a face cu o mare ipocrizie, ştie toată lumea – ori munceşti, ori serbezi, bre. D-aia suntem în hazna din punct de vedere economic, că nu ştim nici măcar să petrecem. Noi serbăm prin muncă. Sau prin intermediul ajutorului de şomaj şi a altor indemnizaţii.
* Astfel, revin la vecinii mei cărora la place atât de mult munca, încât nu ştiu când să petreacă mai repede. Zi de zi, în faţa blocului, un grup statuar degrabă vărsătoriu de lichide dezbate diverse probleme globale... Fireşte, nu se pot trage concluzii atât de devreme, deci şedinţele la marginea bordurii continuă a doua zi. Şi iar, şi iarăşi, în vecii vecilor, amin.
* Zice-se că în scurtă vreme vor fi rechemaţi sub arme românii cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, primul lot de rezervişti, adicătelea. Toate ca toate, numai pe timp de mini-vacanţe să nu se întâmple asemenea nenorociri. Nu de alta, dar cum ar fi ca linia întâi de luptători mioritici să miroasă a costiţă, scăriţă, ceafă şi mititei? Ar putea fi, astfel, adormit adversarul?
* Astăzi sărbătorim Ziua Tineretului. Habar n-am dacă-i petrecere globală sau numai naţională. Când te gândeşti însă la „tineretul din ziua de azi”...
