Doamne, câte chipuri cioplite electoral am văzut iarăşi pe toate gardurile! Toţi intelectualii neamului ne zâmbesc, ne arată degetul (nu-i mijlociul, cel puţin nu-l zărim în campanie), ne vorbesc despre mândria de a privatiza fabrici şi uzine, fac apologia regenerării din punct de vedere moral, au gulerul cămăşii absolut impecabil, mustaţa le stă precum cloşca pe ouă, au şi pe alţii în poză, cu precădere mutre care au trecut deja proba notorietăţii. Ca să înţeleagă publicul fraged, avem de-a face cu nişte selfie-uri regizate, asistate. Băieţii îşi promovează numele pentru a pune mâna pe cel mai tare business, pe wild-card-ul cu potenţial mai mare şi decât un bilet la 6 din 49. De fapt, loteria ţine de hazard, în vreme ce mandatul de europarlamentar e ştiinţă, frate. Iată motivele pentru care unii îşi rânjesc colţii şi nodul de la cravată în pozele deja menţionate:
1. Mandatul de parlamentar la Bruxelles îi va scăpa de emoţiile provocate de DNA. Nici nu ştii când ajunge la domiciliul tău, cu camerele de luat vederi în cârcă. Aşadar, ce rost are să te expui riscului? Mai ales că nici măcar usturoi n-ai mâncat.
2. Pe numele unor indivizi din politică există deja documente fierbinţi, iar avionul de Belgia chiar este ultima lor salvare. Dacă s-ar putea să decoleze mai devreme... Nenea comandantu’, haide, bre, lasă operaţiunile de degivrare, că vin mascaţii peste ei!
3. Cine a zis că afacerile cu statul sunt cele mai bune afaceri este acum la pârnaie. Dar, v-aţi prins, nimeni n-a admis acest lucru – e o definiţie uşor pirotehnică, n-ai nevoie de artificii în gelul de păr. De asemenea, business-ul cu Europa sunt marfă de marfă: te prezinţi au ba la şedinţe, votezi sau nu, banii îţi intră în cont, secretara nu te va părăsi prea devreme, ce mai, curcubeu pe cerul gurii, vorba ăluia din reclama la chiftele. Aşadar, chifteluţe sub toate formele, asta te aşteaptă dacă vor merge fraierii în gaşcă la votare.
4. Îmi aduc aminte cum apărea madam Andreea Esca la televizor prin anii ’90. Ne trimitea cu arcanul la urne: „Nu contează ce crezi, dacă nu votezi!” Aiurea, credeţi că maşinile de vot au conştiinţă?
