* Ieri au avut loc alegeri în Marea Britanie. Alegeri libere, normal, doar n-o să credeţi că la ei sunt ridicaţi bătrânii cu găleata de ulei şi punga de mălai pentru a pune ştampila pe candidaţi. Cum, tot scrutin independent s-ar fi numit şi în aceste condiţii? S-o creadă Orlando p-asta, bă! Iată ce ar crede un elector de rând din România plecat de puţină vreme în Regat, la muncă. Ce părere şi-ar forma despre ziua cea mare, aia în care ai voie să mânjeşti pe silent cel puţin o hârtie:
1. În ziua votului britanic, autobuzele cu votanţi circulă numai pe contrasens. Şoferul trebuie luat la întrebări.
2. La ei, scrutinul (sau cum i s-o mai zice în limba engleză) nu este atât de important: nu poţi să alegi regina, deci e foarte posibil să iasă tot aia, ceea ce nu e normal.
3. Aici nu candidează, bre, figuri proeminente precum Remus Cernea, Ninel Potârcă sau Ioan Ghişe. Iarăşi nu e bine. Parcă ne-am săturat, totuşi, de stilul lui Cameron...
4. În vreme ce la români, în ajun de alegeri, la exit-poll-uri şi până la următorul scrutin este pomenit mielul, britanicii l-au votat la greu şi cu toată inima pe Ed.
5. Seara, cu mult după închiderea urnelor, am văzut destui alegători cinstiţi şi abţiguiţi. Or fi vasluieni?
6. Habar n-am dacă votează şi teleormănenii pe tărâmul Regatului Unit. Voi fi obligat să mă întorc la primul punct: dacă autocarele cu alegători merg numai pe contrasens, se poate numi că ele transportă teleormăneni, nu-i aşa? Doar n-or avea şapte vieţi ca să se mai zgârcească la vreuna.
7. Dacă ţii cu actuala regină, oricare ar fi ea, că-s de puţină vreme pe la englezi, poţi fi considerat băsist? Sau, ca să reformulez, britanicii cum îşi vor lua ţara înapoi, că-s mai multe?! Vor merge acasă cu mai puţine, cu una şi jumătate? Doamne, ce greu este să vii dintr-un stat solid ca România într-o zonă pe care nici măcar băştinaşii n-o înţeleg cum trebuie. Jos Iliescu!
