* Aurescu, un bogdănel comun, departe de profilul unui ministru de externe autentic, a luat la rost perseverenţa ungurilor de a ridica garduri. Peste tot garduri, nici măcar un pârleaz. OK, e de glumit pe alocuri, chiar în acest spaţiu am redenumit ţara vecină, i-am zis Ungardia, dar n-am considerat-o autistă, aşa cum s-a exprimat conaşul Bogdan. În replică, maghiarii – chiar prin vocea omologului său, sper să nu fiu victima unei erori – i-au bătut elegant obrazul, i-au reamintit că ar putea fi mai modest, mai ales că face parte dintr-un guvern al cărui şef este urmărit penal. Şah şi mat. Aurescule, te poţi apuca de oină!
* Când premierul ţării pe care o reprezinţi are mari probleme cu justiţia, comentezi cel mult scorurile de la mijlocul săptămânii. Nu p-alea din Liga Campionilor, e prea mult, te poţi rezuma la o cronică de buzunar pentru meciurile din Europa League. Subiectul cu refugiaţii e prea greu, noi ne luptăm de două decenii cu flagelul câinilor maidanezi şi nu reuşim nici măcar o remiză...
* Ne-am distrat la umbra gardurilor lui Istvan şi Attila, dar acum trebuie să vorbim şi pe bune: dacă o familie de unii (nu contează religia, rasa, convingerile politice sau că ţin cu Steaua sau Dinamo) ţi-ar tot călca proprietatea, ce-ai face? Mai întâi i-ai servi cu apă, pâine şi sare, ai repeta gestul de câteva ori, dar n-o vei ţine aşa la nesfârşit. Începe să te doară tărtăcuţa, generozitatea are limite. Mai întâi i-ai anunţa că sejurul s-a încheiat şi, dacă se va dovedi că vorbeşti singur la garduri, vei face şi uz de forţă. Eh, abia aici avem o problemă. Una majoră: dacă nu eşti dorit pe un teritoriu aflat la mii de kilometri distanţă de obârşii, faci un ocol, oricum erai dispus să rabzi când te-ai angajat într-un asemenea itinerariu, dar nicidecum nu sari la bătaie, dovedind cel puţin ABC-ul strategiilor militare. Românul, tatăl ipocriţilor, arată cu degetul cu care se scobeşte în nas, dar este primul care se face că plouă când se pune problema să fie gazda unui Revelion, de pildă. Știi, ar trebui să deretic adoua zi de mi-ar sări capacele, se scuză el, aşadar nici la distracţie nu suntem responsabili. Aurescule, filozof rămâneai!
