Cel mai mare bun al nostru în materie de sport s-a scufundat ieri la Singapore. Pentru vânătorii de hateri care folosesc praştia în locul A.G.-ului, am o precizare vintage: staţi liniştiţi la locurili voastri, vorba lui Nea Nicu... Ţin cu Simona Halep şi când pierde, nu numai atunci când îşi bate adversarele, dar asta nu mă împiedică s-o critic. Da, am dreptul, iar ea şi-a asumat acest risc în momentul în care a devenit celebră. La o scară infinit mai mică (cea mai mică din Univers), am conştientizat din prima clipă că, dacă voi zgâria vreo bucată de rigips în acest colţ de pagină, unora le va conveni, altora deloc. Prefer mereu a doua variantă, altfel mă retrag acasă, pe balconul neîncălzit.
Altfel, zilnic mă iau la rost câţiva fani ai distinsului domn Mircea Gâdea. Sau Mihai Badea. E totuna, nu contează:
1. Simona dispune de avocaţi profesionişti. Nu mai are nevoie de amatori de pe Feisbuc, care, printre două poze cu pisici, îşi dau cu părerea că presa. Că presa aia şi că presa cealaltă.
2. Nemţii şi alte naţii civilizate, când însuşi vârful lor de lance calcă pe neon, îl beştelesc ca pe ultima fiinţă. Nu sunt fanul imprecaţiilor à la România Mare (sau Atac la Persoană), biciul ironiei fiind o armă mult mai potrivită pentru asemenea momente.
3. Şi totuşi, nici măcar o ironie n-am scăpat la adresa Simonei; devin stângaci când ţinta este o domnişoară, care, în afara unor ifose de vedetă de care puţini sportivi se pot descotorosi, n-a ieşit deloc în decor. Am scris doar că nu este pregătită încă să câştige un Grand Slam, or aceasta e doar realitatea. Tristă, deoarece îi sunt şi suporter, dar n-avem cum să ne furăm cipilica.
4. Românii au crescut cu manualul de istorie în care li s-a spus de-a lungul vremii, ca să nu pară cei mai slabi de pe planetă, că i-am bătut pe toţi cei care ne-au călcat pragul - turci, tătari, huni, brazilieni, marţieni şi alte hoarde. Din păcate, n-a fost chiar aşa. În timpul liber, aveam voie să plătim şi tribut: copii, aur, alte bunuri. Aşadar, vrem să auzim doar ce ne convine, altfel ne considerăm minţiţi, intoxicaţi, abuzaţi. Bine că măcar suntem demni...
