Poate că şi naţionala de fotbal a României ar fi putut atinge o semifinală de Mondiale dacă în locul eternilor Iordănescu şi Piţurcă ar fi fost uns un selecţioner care nu înţelege neaoşul „pe ei, pe mama lor”... Se înţelege de aici că despre isprava handbalistelor la turneul din Danemarca n-ar mai fi multe de spus. Ce naiba, pentru asta a fost inventat Facebook-ul – degeaba scrii tu a doua zi, căci felicitările, masa şi dansul au fost consumate cu o seară înainte. Cu like, share şi ceilalţi popândăi promovaţi de aşa-zisa reţea de socializare. Comentăm şi noi la spartul târgului, ce naiba să facem? Doar nu ne-om apuca de bucătăreală, deşi niciodată nu trebuie să fii vehement. Aşadar:
1. Messi din handbalul destinat doamnelor nu poate fi altcineva decât Cristina Neagu, parcă un băieţel şturlubatic programat să intre în fenomen şi să dărâme mituri. Vorba unui amic, statistica meciului de miercuri seară pare să vorbească despre implicarea a trei echipe într-o partidă de 70 de minute: România, Danemarca şi Neagu.
2. Draga mea Cristina, ai strecurat o subtilitate după meci... Ai zbierat că celor care au criticat echipa după înfrângerile din grupă ar trebui să le fie ruşine. De ce o consider subtilitate? Deoarece mass-media, în general, a trecut peste această afirmaţie. Tu, draga noastră campioană, ar fi trebuit să nuanţezi: ruşine trebuie să le fie celor din sistem care n-au crezut în voi, în frunte cu Gheorghe Tadici şi Cristian Gaţu, altfel nume mari ale handbalului. Presei, scumpa noastră Cristina, nu-i poţi bate obrazul întrucât fix asta e menirea ei, să amendeze derapajele, indiferent care ar fi natura acestora. Dacă mass-media n-ar fi existat, n-ai mai fi avut ocazia de a face declaraţii, n-ar fi existat Facebook, deci nimeni nu te-ar fi putut porecli „Messi al handbalului” din simplul motiv că n-am fi ştiut ce e acela un Messi.
3. Am intenţionat să cumpăr meciul de la Telekom, serviciul on-line pay-per-view nefiind o avere, însă un amic angajat al companiei mi-a recomandat să-mi văd de treabă şi să încerc site-urile pirat. În mileniul al III-lea să nu pot vedea pe Internet un eveniment plătit în prealabil, ca la damele de consumaţie? Abia acum vorbim despre ruşine... Şi huo, TVR!
