* Am mai scris-o, e mai bine la Bârlad decât la Bruxelles, te simţi mai în siguranţă... Sincer, agentul de pază îmbrăcat neglijent, cu o şapcă trasă peste chica netunsă, cu ţigara atârnându-i între arătător şi degetul mijlociu, individul ăsta îmi inspiră mai multă linişte. Degeaba ai digitalizat totul dacă în decurs de câteva minute sunt detonate trei bombe în capitala Uniunii Europene. Paznicul din judeţul Vaslui, pensionat de ani buni, dar reîncadrat forţat în muncă pentru ajustarea veniturilor, nu ştie să mânuiască bâta aia de cauciuc de la cingătoare, dar în aerul său nu pluteşte nicio ameninţare. Singura lui problemă este să aibă ceva de pus pe masă şi a doua zi, propriul stomac se transformă în cel mai de temut terorist.
* Teama de avion a fost învinsă de frica de a intra într-un aeroport, iar tramvaiul 39 (sper să mai existe acest traseu în Galaţi) e ca o caleaşcă trasă de îngeri pe Drumul de Centură al Raiului, în comparaţie cu staţiile de metrou de pe bătrânul continent. Dar uitarea şi nevoia ne vor împinge - nu se ştie pe care dintre noi - în ruleta rusească a interacţiunilor cu sinucigaşii nemernici.
* Mă gândesc că americanii ar trebui să se implice pe bune în eliminarea acestei pandemii, terorismul. Cea mai puternică naţie de pe planetă a cam stârnit furnicarul, iar decontul a picat în cârca europenilor...
* Soarta face că acum două zile am urmărit pelicula Cod Roşu la Londra, o producţie despre atentatele unor grupări jihadiste. În film - altfel, o mizerie din toate punctele de vedere (joc actoricesc, idee pusă în practică pe genunchi, traiectorie de Tom şi Jerry, unde eroii nu se pot îmbolnăvi niciodată de deces etc.) - ni se inoculează încă o dată că americanii sunt invincibili şi că rezolvă orice problemă. Hai, Gerard Butler, vino şi salvează Europa ca în filmul deja pomenit! Culmea este că actorul din rolul principal nu-i de la ei, e originar din Scoţia. Carevasăzică, măcar la nivel subliminal, băieţii de peste gârlă îşi recunosc limitele.
