* Sindromul „Mihaela, dragostea mea!” şi-a consumat un nou episod. La Galaţi. Duminică spre luni. Bine, a fost mai pe jumătate, dar tot în acel sens a bătut. Şi a avut şi conotaţii europene. Au gândit-o/ spus-o şi alţii: ne-am culcat cu Ciumacenco şi ne-am trezit cu Pucheanu. Ce somn zbuciumat!
* Ieri, aproape toţi concurenţii care au venit în spatele lui Pucheanu au solicitat renumărarea voturilor pentru alegerea primarului municipiului Galaţi. Nu ştiu de ce am impresia că şi domnul Telegan trebuia să ceară acest lucru... Mai ştii?
* Îmi doresc ca individul/ partidul care a scornit fumigena Durbacă să iasă la interval. Toate formaţiunile politice s-au folosit de această sperietoare pentru a mobiliza electoratul la urne. Vai, ieşiţi, altfel va câştiga tataia Eugen, acestea erau poeziile spuse atât în mediul virtual, cât şi door-to-door. În realitate, senatorul s-a ţinut destul de bine, dar niciodată nu putea reveni în fotoliul de edil-şef. Oricum, duminică seară, înainte de începerea numărătorii paralele, îmi făceam planuri pentru un garaj nou-nouţ, de lux, în parcul Mihai Eminescu. Perete în perete cu Casa Albă.
* Se tot aduce în discuţie prezenţa la urne a cetăţenilor cu drept de vot. A ieşit ceva sub limitele bunului simţ, cifrele pot fi găsite şi pe site-urile de torente. În municipiul Galaţi s-au ridicat la scrutin doar 37 la sută dintre bipezi, însă nu le poţi bate obrazul celorlalţi câtă vreme însuşi preşedintele Iohannis şi-a exercitat interesul abia după ora 18,00. Apropo, oare cine i-o fi adus aminte că trebuie să voteze?
* Dacă Gabriela Firea, fostă prezentatoare de televiziune, a câştigat Primăria Bucureştilor, de ce n-ar avea şi Daniela Crudu o şansă la Primăria Huşi, de pildă? Sau chiar la o primărie de sector, doar n-o să credeţi că asistentele TV nu ştiu să silabisească de pe prompter...
* În urma scrutinului de pe 5 iunie, mi-a venit un chef de a urmări Campionatul European de Fotbal din Franţa, ceva de neînchipuit. Hai ai noştri, allez les bleus!
