Conform unui titlu din presa centrală, un mare oraş al României a rămas definitiv fără apă caldă. Eu ştiam că şi Galaţiul se află în această situaţie, însă după ce am dat click pe ştire am aflat că este vorba numai despre urbea de la Mila 80 a Domnului. Şi a Dunării, bătrâna entitate care curge tot mai tulbure pe la noi. Comentarii:
1. Nu avem aeroport, nici autostradă, iar lista este prea lungă pentru a fi parcursă într-o singură rubrică. Acum dispare şi apa caldă. Poate fi considerat acesta un oraş mare al unei ţări din Uniunea Europeană?
2. Până şi podul care ar trebui să fie peste Dunăre (sună pompos-aiuristic Master Plan sau cum i s-o mai zice unui draft de investiţii pe care nu le garantează nimeni) are parte de schiţă în creion la Brăila. Da, aşadar în alt municipiu. Mare, bineînţeles, e mai aproape de Occident cu cel puţin un sfert de oră, în funcţie de viteza cu care rulezi pe dig.
3. Despre închiderea blestematului de robinet se vorbeşte încă din mandatul lui Marius Stan, căci până la terminarea vlădiciei lui Dumitru Nicolae nici nu a existat subiectul. Toată lumea plătea la Apaterm, mai exact numai fraierii, iar de căldură şi apă călâie beneficia toată lumea, mai exact cei de la etajele inferioare. Emisfera sudică a blocurilor din acest colţ de Uniune Sovietică, e tot mai limpede, îngloba un soi de ecuator de pauşal. Galaţiul era un paleolitic frumos, liniştit şi înfofolit cu gologani din bugetul local din care s-a născut o ecuaţie greu de priceput în vest - pensionarul gălăţean, etalon al fiinţei umane ajunse la ananghie, se angaja primul la achitat facturi de întreţinere şi devine acum cel mai vulnerabil cetăţean european în perspectiva iernii 2017-2018. Aşa o fi în tenis, conaşule?
4. Pierderile din reţea sunt insurmontabile, arată actualul edil-şef al localităţii care moşteneşte un Porto Franco. Carevasăzică, mâţa trebuia castrată până la urmă (invit ONG-urile de specialitate să se abţină, e doar o figură maidaneză de stil) şi nu neg că o asemenea măsură liberală vine în mod surprinzător din partea unui reprezentant social-democrat. Soluţii? Abia de aici încolo trebuie să dispară metafora, căci hiperbola nu ţine de cald nici măcar cât o pereche de izmene.
