* Dezamăgit de lipsa de implicare a conducerii centrale în activitatea din teritoriu, proaspătul demisionar spune că „există la nivelul unor parlamentari UNPR o stare de suficienţă” *
Rectorul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, Viorel Mînzu, a demisionat din UNPR Galaţi, după doar zece luni de „vechime” în această filială. Viorel Mînzu a fost membru fondator al UNPR Galaţi, iar înainte de această experienţă politică, a mai făcut parte din PSD (în perioada 2000-2009), partid în care a intrat pe vremea când era deja consilier judeţean ApR.
Proaspăt demisionar, Viorel Mînzu lasă să se înţeleagă că a decis să părăsească partidul din cauză că nu a simţit, din partea conducerii centrale a UNPR, „o implicare puternică”.
Mai mult, Viorel Mînzu spune că „eu am avut o funcţie de conducere la nivel naţional, cea de secretar executiv al Biroului Permanent Naţional, însă, de când am fost numit în această funcţie, niciodată nu am fost chemat la Bucureşti. Ori nu m-au chemat ca om, ori ca funcţie pe care o deţin, nu ştiu, dar mi se pare că este rău în ambele situaţii”.
„Demisia mea se datorează slabei legături dintre conducerea centrală a partidului şi cea locală, practic, vorbim despre o legătură inexistentă, nulă. Nu pot pune această lipsă de implicare a celor de la Bucureşti pe seama conducerii locale a filialei”.
„UNPR Galaţi are conducători de toată lauda, sunt oameni tineri, care nu au mai făcut politică, însă, din nefericire, am senzaţia că există la nivelul unor parlamentari UNPR o stare de suficienţă, adică nu prea îi interesează să dea o direcţie filialelor locale care, într-un fel, chiar pătimesc pentru susţinerea Guvernului”.
Sunt, însă, voci care susţin că plecarea lui Viorel Mînzu din partid nu este străină de alegerile municipale şi judeţene care tocmai s-au încheiat în filiala locală.
„Nu este adevărat!”, contrează rectorul, spunând că „am fost preşedinte interimar la municipală şi am renunţat la această funcţie în mod deliberat, iar la Conferinţa Judeţeană de acum două săptămâni nici nu am mai participat, deoarece decizia de a pleca era luată”.
Pe de altă parte, rectorul Universităţii „Dunărea de Jos” recunoaşte că nici „legea asumată a educaţiei nu mi-ar fi permis să deţin funcţii de conducere în partid”, iar o funcţie de conducere putea fi şi una pe plan local, dar şi cea de secretar executiv al BPN.
„Dar, la fel de bine, puteam renunţa doar la funcţiile de conducere şi să rămân membru, însă am decis să plec, dând, astfel, şi un semnal de alarmă poate”, a mai spus Viorel Mînzu.
Maria Măndiţă
