- Accesul pe strada Mureşului este blocat de bariera SC Gospodărire Urbană
Vă vine să credeţi sau nu, în municipiul Galaţi, accesul pe o stradă publică este îngrădit de o barieră a Societăţii Gospodărire Urbană. Cum este posibil aşa ceva? Probabil prin sfânta tradiţie de a aviza proiecte din birou.
Bariera a fost montată la intrarea în parcarea stadionului Dunărea, dinspre strada Brăilei. Până acum o lună, acolo se putea intra cu maşina fără să plăteşti un ban (ba chiar se executau lecţii de condus în zonă). Acum, locul s-a transformat peste noapte în parcare publică prin cea mai eficientă investiţie din istorie: se trasează dungi albe pe ciment şi se montează o barieră. Astfel, cu o investiţie minimă poţi raporta, muncitoreşte, creşterea numărului de locuri de parcare amenajate de municipalitate, locuri pentru care şoferii care îşi lasă maşinile acolo plătesc 1,30 de lei pe oră!
Bani ca să intri pe o stradă publică!
Că s-a înfiinţat o parcare cu plată nu e rău, problema este că bariera se transformă într-un fel de vamă pentru şoferii care intenţionează doar să tranziteze parcarea şi să ajungă la terenurile sportive de pe strada Mureşului nr.2, adresa poştală a Clubului Sportiv Şcolar nr. 1 Galaţi. Pentru că la clubul sportiv şcolar se antrenează circa 800 de elevi (conform directorului de acolo, Valeriu Basso), pe la bariera montată de Gospodărire Urbană trec, zilnic, zeci de şoferi, în general părinţii micuţilor sportivi. Problema este că angajatul SC Gospodărire Urbană de la barieră nu îi cunoaşte pe toţi părinţii-şoferi care tranzitează parcarea şi le cere bani! „Eu nu îmi parchez maşina în parcarea primăriei, doar trec pe acolo, dar cel de la barieră nu îmi ridică bariera dacă nu plătesc parcarea. Este un abuz! Mi se îngrădeşte accesul către o instituţie publică!”, ne-a reclamat unul dintre părinţi. Situaţia a fost confirmată şi de directorul clubului sportiv, Valeriu Basso, care spune că „noi am informat la barieră doar despre angajaţii noştri, să nu aibă probleme la intrare. Cu părinţii e mai greu, sunt mulţi, cel de la barieră nu îi cunoaşte…”.
Cerberul de la barieră şi cerbicia de a nu gândi
Pe la aceeaşi barieră nu trec doar cei care îşi duc copiii la Clubul Sportiv, ci şi angajaţii de la Direcţia Judeţeană de Sport (cu sediul în spatele Sălii Polivalente) dar şi cei de la Clubul Dunărea. Adăugaţi şi persoanele fizice care au treabă sau antrenamente acolo şi vedeţi câţi rezultă! Angajatul de la barieră recunoaşte sincer că „le mai cer bani, că nu am de unde să îi cunosc pe toţi. Am doar lista cu numerele maşinilor angajaţilor de la DJS, în rest, nimic!”. Şi aşa merge treaba! Cine nu ştie cum stau lucrurile, plăteşte, chiar dacă doar tranzitează parcarea. Cine e în temă, se ceartă cu cel de la barieră, până reuşeşte să i se permită accesul… Nici paznicul barierei nu poate fi acuzat de rea voinţă; jobul lui este să taxeze maşinile care stau în parcare. „Uneori, unii îmi spun că nu stau în parcare, nu le iau bani şi apoi parchează! De aceea, îi urmăresc pe cei care intră cu maşinile şi zic că merg la Club, să nu parcheze aici!”.
Singurii vinovaţi aici sunt cei care nu au gândit montarea barierei. Dacă nu ar fi aprobat proiectul din birou, ci de la faţa locului, ar fi văzut că toată tărăşenia ar fi putut fi rezolvată printr-o investiţie minimă – instalarea câtorva stâlpi rutieri care să delimiteze parcarea publică de drumul de acces către strada Mureşului. Iar dacă asta era greu, se putea rezerva în parcare un număr estimativ de locuri, gratuite, pentru instituţiile respective. Contactat telefonic, directorul Gospodărire Urbană Eduard Grosu a declarat că va analiza situaţia şi va căuta soluţii.
Foto: B. Codrescu
