* Fiare rupte şi ruginite, sârmă ghimpată şi improvizaţii urâte şi periculoase * Majoritatea asociaţiilor de proprietari se gospodăresc singure, asta dacă se hotărăsc să o facă * Municipalitatea spune că garduri hidoase sunt schimbate în fiecare săptămână
La fel cum hainele sau modul cum este îmbrăcat un om contribuie la imaginea acestuia, aşa şi grădinile, gardurile, aleile oraşului oferă trecătorului o impresie de bun augur sau, dimpotrivă, îl îndepărtează. Din acest motiv poate nu e lucru mic sau de ignorat faptul că Galaţiul este încă împânzit de garduri din fier vechi, ruginit, din plasă metalică ruptă, ba unele încă mai au în compoziţia lor chiar sârmă ghimpată. Indiferent de cartierul pe care-l alegi, e aproape imposibil să nu găseşti exemple, care de care mai grăitoare.
În zona IREG-ului, am văzut garduri formate din două benzi de fier întinse de la un copac la celălalt. În spatele blocurilor din Mazepa putem găsi garduri din cabluri îmbinate cu bucăţi din lemn. În Micro 19, 21, 39, Ţigline, chiar dacă unele dintre gardurile vechi au început să fie înlocuite de către Primărie cu cel tip Metro, încă mai rămân multe zone care par desprinse dintr-un film de artă despre viaţa în lagăr sau, eventual, într-un buncăr de camuflaj. Dacă nu pline de fiare îndoite, ieşite în afară, spre aleile pietonale, împrejmuirile improvizate sunt, pur şi simplu, respingătoare. Gardul e un semn vechi de împărţire, de delimitare a teritoriului, dar închiderea unei grădini de bloc cu sârmă ghimpată în secolul XXI, când gardul a devenit mai mult un element de arhitectură şi artă peisagistică, decât un instrument de pază, e o atenţionare foarte agresivă de a nu te apropia. Şi, evident, nu-ţi prea vine să te apropii, sentimentul de respingere e natural, doar nu degeaba au folosit naziştii gardurile din sârmă ghimpată, nu degeaba sunt ele folosite încă la închisori. La Galaţi, însă, le găsim pe aleile dintre blocuri, la îndemâna copiilor ce abia învaţă să meargă şi numai bune să se încurce în ele animalul de companie.
Fiecare după cum l-a tăiat capul şi nevoia
Cele mai multe asociaţii de proprietari s-au gospodărit singure, instalând ce gard au crezut de cuviinţă, în funcţie de materialele pe care le-au avut sau le-au cumpărat, după posibilităţi. „Gardul de la blocul nostru e făcut de noi. Noi l-am cumpărat. Nu am făcut cerere la Primărie. Noi ne-am gospodărit. E făcut frumos. Unele garduri sunt distruse cu totul. Nu sunt mulţumită cum arată gardurile din zonă”, ne-a spus doamna Sofica Bălţătescu, de 63 de ani, din Micro 39. De asemenea, cele câteva garduri care, cu chiu cu vai, au rezistat vremii, sunt furate bucată cu bucată, smulse de către gălăţeni care-şi câştigă existenţa prin vinderea fierului. „Şeful de scară a spus că a făcut cerere la Primărie să ne schimbe gardul şi ni s-a spus să aşteptăm că ne pune şi nouă gard. Arată groaznic unele dintre ele, iar cei care vând fier vechi ni l-au furat pe bucăţele”, spune doamna Marin, de 74 de ani, tot din Micro 39.
Împrejmuire nouă, dar cu timpul
Potrivit purtătorului de cuvânt al Primăriei, Mihai Costache, Primăria are un program de înlocuire a gardurilor din Galaţi. „Primăria cumpără câte şase, şapte kilometri de gard (este vorba de gard tip Metro), iar pe măsură ce Serviciul Ecosal îl montează mai cumpărăm. Nu avem unde să îl ţinem”, ne-a explicat purtătorul de cuvânt. Potrivit graficului de lucru al Serviciului Public Ecosal, săptămâna aceasta se vor monta garduri în Micro 39 C, cum de altfel se întâmplă de cel puţin două luni încoace.
