Alegerile locale 2016 din România s-au încheiat. Din păcate, ecourile, tensiunile, discuţiile, contestaţiile continuă. Opiniile noastre exprimate în aceste rânduri nu privesc însă persoane, candidaţi şi nici formaţiuni politice. Nici măcar pe cei care au câştigat sau au pierdut. Ne vom referi doar la principii.
Participarea electoratului românesc la vot a fost în cădere liberă. Am fi tentaţi să-l acuzăm că este lipsit de conştiinţă civică. Procentele de participare de doar 30, 35, 40, 45 la sută îndreptăţesc însă acuzaţia. Astfel, au fost declaraţi câştigători candidaţi care au primit doar 25, 30, 35 sau 40 la sută din voturilor celor care s-au încumetat să meargă la urne. Ei vor reprezenta însă întreaga comunitate, deşi un calcul simplu ne arată că au fost votaţi doar de 8, 10, 12, 14 la sută din electoratul respectiv.
Sunt ei reprezentaţivi, credibili, pentru comunităţile în fruntea cărora se vor afla timp de patru ani? Vor fi ei recunoscuţi, democratic, de către întreaga comunitate? Sunt ei conştienţi de un asemenea handicap, de vreme ce au simţit nevoia să declare chiar după închidera urnelor că vor reprezenta întrega comunitate? Perfidie, ipocrizie, manipulare?
Situaţia creată confirmă temerile exprimate cu privire la alegerile locale într-un singur tur de scrutin. Iată, anomaliile au apărut. Cine a dorit acest lucru, cine a dovedit incompetenţă şi lipsă de viziune politică? Riscăm un răspuns: infantila clasă politică românească şi liderii ei.
Ce fel de democraţie este aceasta, când 80, 85, 90 la sută din electorat trebuie să se supună deciziei exprimate prin 10-12 la sută din votanţi. Nu cumva putem vorbi de o dictatură a minorităţii asupa majorităţii? Mai mult, o analiză atentă a disputei dintre învinşi şi învingători demonstrează că între aroganţa şi triumfalismul învingătorilor, adesea nejustificate, şi suspiciunea şi dezamăgirea învinşilor, adesea justificate, există o linie aproape invizibilă, ceea ce înseamnă că atât unii cât şi ceilalţi se scaldă cam în aceleaşi ape tulburi.
În altă ordine de idei, instituţia contestaţiei este - sau ar trebui să fie - unanim recunoscută. Din păcate, contestarea rezultatelor alegerilor din unele secţii de votare nu este posibilă. Birourile electorale resping pe bandă rulantă asemenea gesturi făcute de candidaţi sau de formaţiunile politice. Şi în acest caz cred că este vorba de imaturitate politică. Evident, cei care contestă sunt cei care au pierdut, care au suspiciuni privind corectitudinea votului. În acest caz, considerăm că tocmai cei care au câştigat ar trebui să dea dovadă de maturitate şi moralitate politică, să accepte renumărarea voturilor, tocmai pentru a dovedi că suspiciunea nu este întemeiată. Iar dacă are câştig de cauză cel care a contestat, câştigătorul incorect să-şi însuşească „succesul” moral că la alegerile viitoare nu se va mai repeta „întâmplarea”.
Poate mai mult decât la oricare dintre scrutinele anterioare, la recentele alegeri s-au înscris în cursa pentru fotoliile de primar sau de consilier, acceptaţi, chiar stimulaţi, de formaţiunile politice pe care le-au reprezentat, un mare număr de candidaţi care au ignorat legea, care sunt anchetaţi, care sunt chiar după gratii, pentru că s-au considerat mai presus de lege.
Aici apar două probleme: pe de o parte tupeul acestui tip de candidat sau al formaţiunii politice care îl susţine, iar pe de altă parte complicitatea electoratului care-l votează. Cum poate fi salvat, educat acest electorat pentru a nu cădea în vinovăţie, în imoralitate? În acest context, credem că este mai nimerită susţinerea unui candidat care şi-a ispăşit o pedeapsă şi care a dovedit că s-a reabilitat în faţa comunităţii din care provine decât unul din prima categorie.
Electoratul românesc a trăit cu prilejul recentelor alegeri o experienţă dură, total neproductivă. În acelaşi timp, a dat un vot de blam întregii clase politice. Din fericire, are şansa de a se reabilita chiar în toamna acestui an, cu prilejul alegerilor parlamentare, când procentul celor care vor ieşi la vot trebuie să fie mult mai mare decât al celor care vor rămâne acasă. De asemenea, să reabilităm instituţia contestaţiei, să-i dăm valoarea cuvenită, acceptând-o, să evităm suspiciunile, să alegem doar parlamentari „curaţi”.
Vă reamintim că "Viaţa liberă" găzduiește, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Cu intenția să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus, vă invităm - dacă doriți să vă implicați şi considerați că puteți ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului - să trimiteți texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
