Veşnicia politică s-a născut la Bălăşeşti

Veşnicia politică s-a născut la Bălăşeşti
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cine crede că la Bălăşeşti nu se face politică, pentru că oamenii sunt prea săraci sau prea necăjiţi cu ale lor, ca să se mai sfădească şi pe seama asumării răspunderii Guvernului, se înşeală amarnic! Chiar dacă localitatea se află mai aproape de Bârlad decât de Galaţi, oamenii sunt la curent cu tot ce mişcă şi în politică. Şi discută politică pe uliţă, sau la cârciumă, ori pe unde se mai găsesc.

Poate ai crede că lipsa acţiunilor politice sau de partid îi determină pe localnici să nu ştie foarte bine ce să creadă despre cei care ne conduc. Aş! Oamenii din Bălăşeşti sunt extrem de hotărâţi atunci când vorbesc despre politicieni, iar dacă între ei mai intervin disputele de opinie – deh, doar e democraţie! – când vine vorba de politicianul care a furat mai mult, când se vorbeşte despre ce ar trebui să facă politicienii pentru ţara asta părerea este unanimă: “Să plece!”

Semne slabe anul (politic) are!

Localnicii spun că parlamentarii gălăţeni vin în zonă doar la alegeri, mai exact înainte de alegeri. În rest, semnele vieţii politice din zonă sunt slabe – un panou al Partidului Conservator, pe care scrie numele preşedintelui, Eugen Durbacă, amplasat – panoul, nu preşedintele! – la răscruce de drumuri, lângă o fântînă seacă şi cu lanţul ruginit.

Al doilea semn al tumultoasei vieţi politice din Bălăşeşti este… Gigi Becali într-un copac, adică fotografia actualului europarlamentar, sub care scrie cu litere de-o şchioapă Partidul Noua Generaţie, toată “instalaţia” fiind prinsă bine, în cuie, într-un copac dintr-o gospodărie din satul Pupezeni.

De încercat, am încercat să luăm legătura cu ambii gospodari care se învecinau cu panourile de partid, însă nu am avut sorţi de izbândă; dacă nu cumva câinii care ne-au lătrat nu erau chiar vocile “lupilor tineri de partid” înseamnă că politicienii locului erau ocupaţi să pună… ţarina la cale, adică la cîmp, la cules de porumbi...

Am întâlnit şi semnul PD-L – mai multe sacoşe electorale, despicate, frumos şi aşezate pe post de muşama, pe o măsuţă din holul Căminului Cultural…

Un consiliu local în care puterea este egală cu opoziţia

Şi totuşi, chiar dacă primarul sau viceprimarul nu erau la birou – deşi joia nu e nici zi scurtă şi nu era nici ora 15.00 când am ajuns acolo! – viaţa politică a comunei clocotea. Şi cum să nu clocotească – dar aşa, mocnit, la foc domol – când de un an şi ceva, unul din consilierii locali dă atâtea bătăi de cap comunităţii, de nu mai ştie nimeni ce să facă. Tărăşenia nu e încurcată, însă starea de lucruri îţi dă ameţeli.

Unul din consilierii locali PSD, Emil Tomiţă, a făcut ce a făcut, după alegerile locale, şi a rămas fără sprijinul politic al partidului său. Teoretic şi conform legii actuale, alesul ar trebui să îşi piardă mandatul, dacă partidul i-a retras sprijinul politic. Practic, însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, consilierii locali ar trebui să voteze un proiect de hotărâre privind încetarea mandatului,. Primarul a iniţiat un astfel de proiect de hotărâre, însă să vezi pocinog: votul aleşilor locali nu iese!

“Păi cum să iasă, dacă este mereu balotaj?”, ne explică, amabil, secretarul comunei, Costel Taşcă. “În Consiliul Local sunt patru consilieri PSD, patru PDL, unul de la PNL şi unul de la PC. Când se votează, iese mereu cinci la cinci!”, explică secretarul.

Lumea în sat însă vorbeşte mai departe. Că din cauză că Emil Tomiţă nu pleacă din consiliu, nu poate fi numit supleantul de la PSD, Meiu Manolache. Şi că, de fapt, vinovat de toate astea este “cuiul” de fost primar, actual consilier PSD…

Povestea probabil se va lungi dacă nu va interveni nimeni să clarifice situaţia. Până atunci, însă, comuna nu are de suferit, se pare: hotărârile de consiliu se iau – anul trecut, din vară până în toamnă s-au adoptat 45 de hotărâri, iar în acest an, până acum, s-au adoptat alte 47.

“Preşedintele să fie om de înţeles…”

“Nu prea îmi place ce fac ei la Bucureşti… Îi balamuc, doamnă, nu se face treaba cum trebuie făcută. Nu vedeţi ce e în ţara asta? Magistraţii vor bani, ăia pradă oamenii la drumul mare şi nimeni nu face nimic… Eu pentru ţara asta, i-aş da afară pe toţi politicienii ăştia! Ce lege să facem? Nu facem nicio lege, mai bine îi legăm pe toţi”, îmi răspunde unul din localnicii curioşi care nu se dă dus din mijlocul uliţei, la vederea microfonului şi la auzul subiectului – politicienii.

“Îs mincinoşi extra… Dar o să mergem la vot, normal, ce să facem?”, îmi mai spune moşul, zâmbind cu dinţii săi galbeni, din metal.

Nea Vasile Vorba se amestecă în vorbă: “Nu fac nimic, discută aceleaşi probleme. Chiar mă gândesc – de ce oare nu se duc ziariştii la ei, că doar sunt oameni cu carte să le spună: bă, ia nu mai veniţi, că tot nu faceţi nimic. Mai mult de jumătate trebuie daţi afară. Eu, dacă aş fi prim ministru, la mintea mea aşa cum e, aş da hotărâre ca toată ţara să se axeze pe agricultură şi pe turism, că de acolo iese bani…”

„Nu-i vorba că o susţin sau nu pe doamna Elena [Udrea], dar ce?, s-a văzut ceva până acum? Că proiecte pe hârtie am văzut cu toţii, dar în rest? În agricultură ar trebui să se investească banii de la UE, adică banii să nu mai vină în buzunarele lor, ci la ţărani. Să le dea utilaje, tractoare să putem lucra pământul…”.

Îl întrerup şi îi spun că, uite, de anul viitor, se aplică "Programul Rabla" şi pentru posesorii de tractoare. Se uită lung la mine, de parcă m-ar vedea pentru prima dată: “Programul Rabla"… Păi ce, doamnă, noi avem tractoare? Noi nu avem tractoare…”.

Le mai cer interlocutorilor un efort de imaginaţie şi îi întreb ce ştiu despre alegerile prezidenţiale, candidaţi… “Ştim de alegerile pentru preşedinte. Candidează… ăsta… Oprea, Oprescu, Geoană, Băsescu şi… Vadim. Am auzit că ar vrea şi Becali”, îmi spune moşul cu dinţi galbeni şi palme de culoarea pământului.

Omul crede că “Geoană ar fi bun”, dar nea Vasile îl contrează : “Vadim era bun, dar nu trebuia să vorbească atunci cu stadioanele, cu mitralierele… a pierdut mult. Dar ar fi făcut treabă. Acum, drept să spun, dacă eu eram preşedinte, după `89, doi ani nu dădeam voie să iasă nimeni cu un vârf de ac din ţară. Stăteam, aşa, cu graniţele închise, nu să se fure cum s-a furat, tot din ţară”.

Rămâne puţin visător, probabil, la graniţele păzite, după care concluzionează “acum doar monarhia să ne mai scape…”. Vecinul său de politică încheie, aşezat: “Cum ar fi, bătrân sau mai tânăr, nu contează - preşedintele trebuie să fie om de înţeles!”.

Citit 885 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.