Fumatul, obezitatea, sedentarismul și stresul prelungit sunt doar câțiva dintre factorii de risc care au condus, pe parcursul ultimilor ani, la o creștere semnificativă a numărului cazurilor de infarct miocardic. Din nefericire, tot mai mulți tineri cu infarct ajung la spital, în stare gravă, iar medicii cardiologi spun că astfel de cazuri au devenit deja obișnuite în gărzile de cardiologie. În ciuda numărului din ce în ce mai mare de pacienți cardiaci, în România nu dispunem încă de programe eficiente destinate prevenirii bolilor cardiovasculare, fapt care determină o calitate scăzută a vieții și o mortalitate crescută din cauze prevenibile.
Am discutat despre toate aceste provocări, dar și despre rolul pe care predispoziția genetică îl are în apariția bolilor de inimă cu dr. Lucica Grigorică, medic primar cardiolog la Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați.
- Doamnă doctor, cine este predispus să sufere un infarct de miocard?
- Infarctul miocardic acut apare în special la persoane care au factori de risc cardiovascular. Vorbim de hipertensiune arterială, numită și ”ucigașul silențios”, de diabetul zaharat (cu o creștere impresionantă a numărului de cazuri în ultimii ani), de dislipidemie (în special de valorile crescute ale colesterolului “rău” și ale trigliceridelor), despre fumat și obezitate (din ce în ce mai frecvente la persoanele tinere), dar și despre sedentarism, alimentație nesănătoasă și stres. Atunci când corectăm și tratăm eficient și din timp acești factori de risc, putem preveni cu succes apariția unui infarct miocardic. Din păcate, puțini pacienți pot fi convinși să urmeze un tratament corect pentru factorii de risc care nu dor, care nu “se simt”.
De exemplu, valorile crescute ale LDL-colesterolului (colesterol "rău") nu dor, nu simțim fizic că avem colesterolul mare și, prin urmare, puțini pacienți acceptă un tratament. Conform ultimelor recomandări ale Societății Europene de Cardiologie, o valoare a LDL colesterolului mai mare de 190 de miligrame/decilitru încadrează persoana respectivă într-un grup de risc cardiovascular foarte mare.
- Există o predispoziție genetică pentru bolile cardiovasculare?
- Evident, trebuie să luăm în calcul și factorii genetici, pentru că avem în evidență familii de cardiaci. Copiii pacienților cu boli cardiovasculare trebuie să fie mult mai atenți la corecția factorilor de risc cardiovascular. Genetica joacă și ea un rol important în apariția bolilor cardiovasculare: se discută, în prezent, de predispoziție genetică pentru hipertensiunea arterială, pentru dislipidemie sau în cazul obezității.
De exemplu, un articol recent publicat, în iulie 2020, în Jurnalul European de Cardiologie, vorbește despre o variabilitate genetică în absorbția colesterolului, ceea ce explică de ce unele persoane sunt mai expuse la riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral comparativ cu persoane care au aceeași alimentație.
Mai rar, infarctul miocardic poate să apară și în cazul persoanelor care au anomalii din naștere ale vascularizației inimii, la persoane cu cancere (în timpul tratamentului cu anumite citostatice sau în legătură cu radioterapia), la cei cu tulburări de coagulare a sângelui etc.
- Când apare infarctul miocardic?
- Infarctul miocardic acut apare, cel mai frecvent, atunci când o arteră a inimii este blocată de un tromb, adică de un cheag de sânge. În teritoriul respectiv, o porțiune din mușchiul inimii rămâne fără sânge. La majoritatea pacienților, acest cheag de sânge se formează pe o placă de aterom. Plăcile de aterom sunt depuneri de colesterol care apar pe pereții interni ai vaselor coronariene (arterele care vascularizează, adică hrănesc mușchiul inimii).
- Care sunt semnele după care putem recunoaște infarctul miocardic?
- Principalul simptom este durerea retrosternală (în mijlocul pieptului) descrisă ca o senzație de constricție, de apăsare sau de strivire care poate iradia în umeri, în coate, în pumni, în mandibulă sau, mai rar, în epigastru (“coșul pieptului”) și interscapulovertebral (în spate).
Durerea poate fi de mică intensitate sau chiar absentă la persoanele în vârstă și la diabetici, motiv pentru care aceștia ajung, din păcate, prea târziu la medicul cardiolog. Această durere poate fi însoțită de: transpirații profuse (abundente - n.red), senzație de greață, vărsături (uneori), palpitații sau senzație de sfârșeală. În cazuri rare, pacienții pot prezența sincopă (pierderea stării de conștientă) sau chiar stop cardiac (în cazurile grave).
- Ce trebuie să facem dacă recunoaștem aceste simptome?
- În situația în care o persoană are aceste simptome, trebuie apelate imediat serviciile medicale de urgență. La un pacient cu aceste simptome, ghidurile actuale recomandă efectuarea unei electrocardiograme în primele zece minute de la primul contact medical. Electrocardiograma este cea care pune, de fapt, diagnosticul de infarct miocardic acut.
Pacientul trebuie să primească imediat aspirină și nitroglicerină (care poate ameliora durerea) și va fi adus la spital cât mai repede posibil, unde, evident, se repetă electrocardiograma. Ideal ar fi ca în acele situații în care transportul pacientului la spital durează mai mult, electrocardiograma să fie transmisă (on line/ pe Whatssapp) unui cardiolog pentru a se putea pune diagnosticul cât mai repede. În acest fel, tratamentul poate fi început cât mai repede, în ambulanță, chiar înainte de a ajunge la spital. Timpul scurs până la inițierea unui tratament adecvat înseamnă miocard pierdut, adică o porțiune din mușchiul inimii moare prin lipsa irigării cu sânge.
Tratament adecvat într-un infarct miocardic acut înseamnă restabilirea circulației în artera care a fost blocată de un cheag de sânge. Tratamentul cel mai bun și corect îl reprezintă dezobstruarea vasului respectiv prin efectuarea unei coronarografii și prin implantarea unui stent, tehnică care poate fi efectuată în spitalele care au centru de cateterism cardiac.
Acolo unde nu există această posibilitate, se administrează substanțe care au capacitatea de a dizolva cheagul care a înfundat artera. Pentru a putea salva o parte cât mai mare din miocardul afectat prin obstrurarea unei artere de la nivelul inimii, tratamentul trebuie administrat cât mai rapid, de preferat în primele 12 ore de la debutul simptomelor.
Din nefericire, din lipsa de cunoaștere a simptomelor unui infarct miocardic, mulți pacienți ajung la spital după acest interval de timp. După 12 ore de la debutul simptomelor, șansele de recuperare a porțiunii din mușchiul inimii afectate de infarct sunt minime.
- Cât de predispuși sunt tinerii să sufere un infarct?
- Din cauza stilului de viață nesănătos prezent la o parte din ce în ce mai mare a populației, asistăm, în ultimii ani, la o creștere importantă a numărului de pacienți care fac infarct miocardic acut. Statisticile arată că, în România, tot mai mulți tineri cu vârste cuprinse între 20 și 45 de ani ajung la spital cu infarct miocardic acut.
Din nefericire, aceste cazuri au început să devină obișnuite în gărzile de cardiologie. Personal, am în evidență mulți pacienți tineri care au făcut infarct miocardic, unii dintre ei cu infarcte severe și care au necesitat ulterior implantare de dispozitive de prevenție a morții subite.
- Vorbim despre simptome diferite, în funcție de sex?
- La această categorie de vârstă (a tinerilor - n.red.), bărbații sunt mai afectați decât femeile, acestea beneficiind de protecție hormonală, până la instalarea menopauzei. După instalarea menopauzei, această protecție nu mai există și femeile fac infarct miocardic chiar mai frecvent decât bărbații. Statisticile europene și cele americane arată că femeile beneficiază, într-o proprotie mai mică, de un tratament eficient pentru infarctul miocardic în faza acută și asta nu pentru că există o discriminare din punctul de vedere al sexului pacientului, ci pentru că acestea au mai frecvent simptome atipice, care duc la întârzierea diagnosticului.
- Care sunt motivele pentru care tot mai mulți tineri fac infarct?
- Se întâmplă pentru că din ce în ce mai mulți tineri fumează, sunt sedentari, mănâncă nesănătos și devin obezi. Alimentația nesănătoasă a condus și la o explozie a numărului de cazuri de diabet zaharat la persoane din ce în ce mai tinere. La toate acestea se adaugă și stresul. În practica mea zilnică, am observat că tinerii sunt mult mai neatenți cu starea lor de sănătate.
Vă dau exemplu din activitatea mea de cardiolog: obișnuiesc ca, după ce recomand analize de sânge, să chem pacienții la control să le verific aceste analize, pentru a putea recomanda un tratament, dacă este nevoie. Persoanele mai în vârstă se reîntorc la control în proporție de aproape 100 la sută, iar cei cu vârsta sub 45 de ani, mult mai puțin, invocând diverse motive: lipsa de timp, serviciul sau copiii care le ocupă timpul sau, pur și simplu, consideră că, fiind tineri, pot neglija aceste controale, având risc mai mic să se îmbolnăvească de o afecțiune cardiacă.
- Mai putem spera la o viață decentă după un infarct miocardic?
- Este important să nu uităm că există viață și după un infarct miocardic. Totuși, pacienții vor urma tratament toată viața. Se recomandă corectarea permanentă a factorilor de risc cardiovascular pe care-i are pacientul respectiv pentru a preveni un nou infarct. Pe lângă tratamentul medicamentos recomandat la externarea din spital, măsurile privind schimbarea stilului de viață sunt foarte importante pentru o evoluție favorabilă pe termen lung: oprirea definitivă a fumatului, controlul greutății corporale, controlul hipertensiunii arteriale, a valorilor glicemiei și a grăsimilor din sânge, preocuparea pentru o alimentație echilibrată.
Un rol cheie îl are postinfarct recuperarea pacientului și reintegrarea lui în familie și în societate. Toate acestea ar trebui să decurgă în cadrul programelor de reabilitare, care, din păcate, în România sunt aproape absente.
Regimul de efort fizic după un infarct miocardic acut trebuie individualizat de medicul curant pentru fiecare pacient. Din păcate, unii bolnavi, mai ales cei tineri, fac infarcte de dimensiuni mari, care afectează o mare porțiune din suprafața mușchiului inimii. Aceștia au risc mare de a face tulburări de ritm cardiac care să ducă la un stop cardiac. Pentru această categorie de pacienți se recomandă implantarea unor dispozitive care pot preveni moartea subită, prin declanșarea unui șoc electric intern (așa-numitele cardiodefibrilatoare interne) atunci când apare o astfel de tulburare de ritm.
Întoarcerea la locul de muncă ține foarte mult de activitatea pe care o desfășoară pacientul la serviciu (mai ales intensitatea efortului fizic) și de severitatea infarctului. După un infarct de dimensiuni mici, care a evoluat fără complicații, un pacient cu activitate de birou la serviciu își poate relua după trei-șase luni activitatea fără probleme.
Pentru cei cu infarcte mari, cu complicații, care desfășoară la serviciu activități cu efort fizic intens, perioada de recuperare este mult mai lungă și, cel mai frecvent, aceștia nu se mai pot reîntoarce la locul de muncă, necesitând schimbarea serviciului sau chiar pensionarea din motive medicale, ceea ce reprezintă un impact financiar major pentru respectiva familie.
Lipsesc programele eficiente de prevenție
Potrivit medicului cardiolog Lucica Grigorică, în România nu avem la dispoziție, din păcate, programe eficiente de prevenție a bolilor cardiovasculare. "Avem mare nevoie ca populația tânără să conștientizeze riscul la care se expune neglijând corecția din timp a factorilor de risc cardiovascular. Programele educaționale ar trebui să funcționeze chiar din perioada școlară, pentru a avea tineri sănătoși. Le spun adesea pacienților mei că prevenirea bolilor cardiovasculare începe din copilărie. Regulile unui stil de viață sănătos și preocuparea pentru propria sănătate ar trebui să facă parte din educația pe care o oferim copiilor noștri în primii șapte ani de viață" a precizat dr. Grigorică.
Cine este dr. Lucica Grigorică
Născută în Galaţi, dr. Lucica Grigorică a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" din Iaşi. Interesul pentru cardiologie s-a născut în timpul studenţiei, atunci când uita să mai plece din Clinica de Cardiologie a Spitalului "Sf. Spiridon" din Iaşi, fascinată de explicaţiile profesorului doctor Dan Mihai Datcu. Şi-a spus atunci că ar fi în stare să dea ani din viaţă pentru a putea deveni cardiolog. A urmat rezidențiatul în cardiologie la Bucureşti, la Institutul de Cardiologie de la Fundeni, considerând că, la momentul respectiv, acolo era cea mai valoroasă şcoală de cardiologie din România. A fost un rezidenţiat greu, cu multă muncă, dar şi cu satisfacţii pe măsură, marcat de personalităţile unor mari profesori: prof. dr. Cezar Macarie, prof. dr. Carmen Ginghină, prof. dr. Eduard Apetrei. Doctoratul în medicină l-a susţinut la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti, sub îndrumarea prof. dr. Cezar Macarie. A ales să profeseze în orașul natal, unde este cardiolog de aproximativ 13 ani. Într-un interviu mai vechi pentru "Viața liberă", dr. Lucica Grigorică spunea că pentru un medic nu există satisfacţie mai mare decât aceea de a fi căutat de pacienţi pentru a le fi de ajutor.
