Conacul de la Ţigăneşti s-a transformat în grajd (FOTO)
Foto: Foto: Marius Prisacariu

Conacul de la Ţigăneşti s-a transformat în grajd (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(15 voturi)

 

Din conacul "Costache Conachi" de la Ţigăneşti n-au mai rămas decât ruinele. Acolo unde altădată Nicolae Vogoride îşi amenaja o sală a tronului, sperând să ajungă domn al Moldovei, se adăpostesc acum vacile unui localnic. Paznici nu mai sunt, iar hoţii fac ce vor. Au smuls chiar şi balustradele exterioare ale palatului, cu cabluri legate de tractoare, ca să aibă fier de vândut. Conacul şi terenul de sub el sunt, în continuare, într-un litigiu care nu se mai sfârşeşte.

Tribunalul Galaţi a decis anul trecut, pe 14 martie, ca atât conacul „Costache Conachi” de la Ţigăneşti cât şi terenul de sub el să revină Academiei Române. Insituţia fusese, înainte de perioada comunistă, proprietarul acestor bunuri şi le-a revendicat, după anul 2005, când legislaţia i-a permis. Soluţia dată atunci de completul de judecată, la Galaţi, părea salvatoare pentru monumentele istorice aflate în paragină. Hotărârea a fost însă atacată cu recurs de către toţi cei trei pârăţi: Dunasi SA, reprezentată de executorul judecătoresc Insolvexpert SPRL, ArcelorMittal Galaţi şi AVAS. De acum încolo urmează, probabil, alte şi alte termene, într-un proces care parcă nu se mai termină. Asta, în timp ce conacul cu valoare istorică este într-o stare mai proastă ca oricând, fiind transformat practic în grajd. Dacă nu se va găsi urgent o soluţie măcar pentru a asigurarea pazei monumentelor istorice de la Ţigăneşti - adică a conacului şi a porţii de acces, Academia Română ar putea prelua mai degrabă un morman de dărămături decât un fost conac boieresc.

Monumentele sunt nepăzite de 11 ani

Conacul "Costache Conachi" figurează ca monument istoric pe lista Ministerului Culturii, înregistrat sub numărul GL-IV-m-B-0314. Poarta impunătoare de acces în grădina conacului este şi ea monument istoric, înscrisă pe lista ministerului cu numărul GL-II-m-B-03123.

Acest conac - care ar trebui numit, mai degrabă, palat, după părerea unor istorici şi arhitecţi - a fost construit în stil neoclasic şi i-a aparţinut lui Costache Conachi, scriitor român şi important om de stat în Moldova secolului al XIX-lea. Poarta prin care se intra în grădina conacului este construită în stil neogotic şi trebuie să fi fost impresionantă chiar şi pentru bogaţii epocii. Mai există, în grădina conacului, clădiri anexe, printre care şi o fostă popicărie, dar şi o piscină descoperită. Toate, în stare avansată de degradare. Oriunde te-ai uita, pe forsta moşie boierească, vezi numai ruină şi deznădejde. Şi, din păcate, ignoranţă cruntă. Nici măcar oamenii care locuiesc în preajma acestor două monumente nu mai ştiu despre conac decât că era preferat de comunişti pentru chefuri. Şi ar fi atât de multe alte lucruri de spus despre boierii care au ctitorit conacul şi despre cei care şi-au trăit aici vieţile…

Asupra importanţei pentru cultura română a moştenirii literare a lui Costache Conachi (1877-1849), primul proprietar al conacului, criticii n-au căzut, încă, de acord. Unii spun că poezia modernă în limba română a început cu el. Alţii, că versurile lui sunt copilăreşti. Nici asupra originii sale nu există consens. Sunt istorici care susţin că se trăgea din fanarioţi, dar şi unii care susţin că era urmaş de moldoveni.

Cu siguranţă, însă, Costache Conachi a fost un om de stat bogat, care a îndeplinit, de-a lungul timpului, mai multe funcţii, de la comis şi staroste de ţinut, până la agă şi vornic.

Costache Conachi s-a îndrăgostit de Smaranda Negri, când aceasta era căsătorită cu Petrache Negri. Abia după moartea acestuia din urmă, Costache şi Smaranda s-au căsătorit. Fiica lor, Cocuţa Conachi, se va căsători şi ea, dar de tânără, la doar 17 ani, cu Nicolae Vogoride. Nunta a avut loc chiar la Ţigăneşti. Astfel, conacul a ajuns în grija lui Vogoride, a cărui căsnicie cu Cocuţa nu va dura însă. Printre motive s-ar fi numărat şi faptul că Nicolae era antiunionist, iar Cocuţa, unionistă. Totuşi, câtă vreme a fost stăpân al conacului, Nicolae apucase să îşi amenajeze acolo şi o sală a tronului, imaginându-şi că va ajunge domn al Moldovei. După divorţul său de Cocuţa, conacul şi proprietăţile din jur ajung la unul dintre fiii cuplului, Emanoil Vogoride.

Cum a ajuns clădirea în posesia Academiei

În anul 1888, Emanoil Vogoride, îi vinde moşia, cu tot cu palat, prefectului de Tecuci, Tache Athanasiu, iar acesta, nouă ani mai târziu, îşi lasă Academiei Române toate proprietăţile din Ţigăneşti. Ba chiar solicită prestigioasei instituţii să înfiinţeze, la Ţigăneşti, o şcoală de agricultură. La momentul primirii moştenirii, după decesul lui Athanasiu din anul 1900, Academia Română a înfiinţat Fundaţia „Dimitrie Tache Athanasiu” şi, totodată, şcoala pe care şi-a dorit-o fostul proprietar. Ceea ce vedem astăzi la Ţigăneşti - sau mai degrabă ceea ce am fi putut vedea până în urmă cu vreo zece ani, când clădirea încă mai era într-o formă acceptabilă - nu este însă structura iniţială a conacului lui Costache Conachi.

Academia Română, pe când avea în proprietate conacul, a făcut ceva modificări la faţadă şi a construit două noi aripi. Era atunci anul 1920. Peste încă două decenii, a intervenit din nou, ca să repare pagubele făcute de un cutremur.

Terenul Combinatului şi conacul statului

Regimul comunist a naţionalizat conacul şi l-a trecut în proprietatea Combinatului Siderurgic. I-a adus modificări importante - evidente mai ales la interior, unde s-a distrus mult din moştenirea generaţiilor boiereşti care au trăit aici - şi l-a transformat în ceea ce partidul numea “casă de recreere pentru siderurgişti”. De fapt, nu muncitorii veneau aici, la distracţie, ci activiştii. Şi tot în incita conacului şi-a avut sediu şi IAS Tecuci.

După Revoluţie, conacul rămâne la Combinat până în anul 2001, când Fondul Proprietăţii de Stat îl trece în proprietatea Dunasi SA. La privatizare, Combinatul a păstrat terenul (45.861 mp, potrivit informaţiilor din dosarul 13861/3/2009, aflat pe rolul Tribunalului Galaţi). Dunasi SA - în care acţionar majoritar, cu peste 95 la sută din cota de participaţie la beneficii şi pierderi este AVAS, deci statului român - a păstrat conacul. Acum, Dunasi SA este în faliment şi este reprezentată de un executor.

Şi cu tractorul s-au rupt bucăţi din trupul palatului

Când am ajuns la Ţigăneşti, nu păzea nimeni conacul. Am sărit gardul şi am intrat. Înăuntru, dezastru. Prin grădină, stâlpii de iluminat, care au fundaţii de ciment, cu fost legaţi cu cabluri şi scoşi cu tractorul din pământ. Şi tot cu tractorul s-au agăţat hoţii de balustradele exterioare ale palatului, pe care le-au smuls din piatră, ca să le vândă.

Şi interiorul conacului arată jalnic. Podeaua parterului aduce cu aceea a unui grajd, semn că vacile care pasc prin grădină îşi fac veacul şi prin conac. Peste tot, ruină şi frig umed, de clădire abandonată. Ţevi ies din pereţii brăzdaţi de şanţurile rămase după ce şi firele electrice au fost smulse din pereţi. Trecem prin fosta cramă, prin saloanele de recepţie, prin dormitoare... Nu mai e candelabrul impunător, a dispărut mobila scumpă, duse sunt până şi balustradele din inox. Nici vorbă despre covoare sau perdele. Prin unele camere, vesela spartă se întinde pe jos ca un covor. Prin altele, podeaua e pavată cu documente contabile vechi ale fostului restaurant, de pe vremea când Sidexul organiza aici mese. Printr-un geam spart, ieşim pe terasă şi vedem, în stânga, popicăria, care arată tot a grajd. Şi piscina scorojită în care nu se mai adună decât apa de ploaie.

"Mai ţin nişte porumb acolo, că şi aşa nu venea nimeni!"

Singurul om care mai pune lacăte pe porţile grădinii conacului e Ion Chiriac, un locuitor din Ţigăneşti, care are casă la câteva sute de metri de monumentele istorice. Unii îl vorbesc de bine, alţii mai puţin. Omul, însă, îşi vede de treaba lui.

"Am lucrat la paza conacului din 1977. După Revoluţie, am fost la Dunasi SA, că tot de stat era. Dar, din 2006, s-a terminat tot acolo. S-a oprit curentul, s-a renunţat la angajaţi. A venit odată un executor, dar nu s-a întâmplat nimic. De vreo cinci ani, mi-am dus eu nişte porumb (şi nişte vaci despre care a uitat să amintească - n.r.), aşa că am mai închis porţile cu lacăte. Dar în rest, nu prea am ce să mai fac. Vin ţiganii, că avem o mulţime pe aici, şi fură cât vor. Ce să le faci? Îi mai iei o dată la fugăreală! Îi mai iei de două ori! Şi pe urmăi? Legea îmi spune că n-am voie să le fac nimic. Când eram angajat, tot aveam un cadru legal, dar acum nu mai am niciun drept să mă iau de ei. E păcat de conacul ăsta, că tare frumos a mai fost", spune Ion Chiriac.

Primăria asistă neputincioasă la dezastru

Primarul comunei Munteni, Danuţ Oprea, spune că ar scrie un proiect pentru reabilitarea conacului, dar n-are cadru legal. Un monument istoric de asemenea importanţă ar pune comuna pe harta culturală a ţării. Dar numai un proprietar sau un administrator ar putea investi acolo. "S-ar putea face multe. Problema este că n-ai cum. Nu spune nimeni că am avea noi bani. Ar trebui scris un proiect şi atrase fonduri. S-ar putea. Dar cine-l are, acela trebuie să-l facă...", ne-a spus primarul.

Citit 26180 ori Ultima modificare Sâmbătă, 17 Iunie 2023 09:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.