noaptea, în şoaptă, pe o pânză cu păianjeni cuminţi, o văd cum se dă jos din icoană şi înveleşte copiii fără părinţi apoi, până dimineaţă, le apără somnul de cele pustii, să doarmă liniştiţi şi să viseze numai părinţi şi numai jucării apoi, până la înserare, stă în icoana cea din totdeauna şi le arată cum să-nveţe singuri de ce-s copii, de ce răsare luna apoi, până la moarte, îi tot strigă şi îi aşteaptă pe toţi să se suie  lângă ea şi ...

"Bibicule, de ce nu cuplezi contorul de afişare a costului călătoriei?" - îi spun "zmeului" de la volanul taximetrului. Ilustrul/lustruitul şofer se face că nu mă aude. Îl mai întreb o dată. Întoarce nişte ochi congestionaţi spre alcătuirea mea cu floare, de mă-nfioară. Dar nu scoate nici o vocală. Doar scrâşneşte. Şi nu cred că-i deloc bine cu mine şi călătoria mea, dacă îl mai "sâcâi" cu întrebări îndreptăţite în legătură cu preţul de cost. "Omul" îşi ia ...

am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut, dar ştiu că am de aşteptat/ - oare ce fel de început - de la nimic, prin mâna lui,/ către nimic - mă trece iar(?) o fi alt fel(?) n-o fi alt fel(?)/ darul o fi acelaşi dar(?) mă tem - de n-o mai fi aşa/ - că nu-s în stare a primi ofranda: miezul unei nopţi/ de amăgire-n miez de zi, ori miezul unei zile lungi/ în miez de noapte, de ucis, prin somn, sub salcie, sub tei,/ sub îndurare, sub cais, lângă atât şi-atât nimic,/ ...

Da, nu urlu ca nenea lupu' din inima şi din pântecul pădurii, fiindcă tare-mi place să caut cu lumânarea. Ce să caut cu lumânarea, dacă-i soarele-n amiază? Caut un din ăla, cum îi spune (?) un din ăla, de care căuta bădia Diogene, cu lampa aprinsă, prin agora ateniană (!) cum îi spune (?) nu-mi aduc aminte cum i se (mai) spune (!), însă dumneavoastră ştiţi sigur despre ce-i vorba-n căutarea lui şi a mea (!) numai că eu nu trăiesc, încă, într-un butoi de lut (!) da' ...

mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasă de când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecată că-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci schimniciei citeşte-n mătase şi scrie/ pe rochie versuri mariei mi-a spus cineva că poetul/ acesta trăieşte-ntr-o doară şi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă/ nu ştie măcar nici să moară îl doare ...

Mă grăbesc. Nu mă grăbesc tare-tare...dar, oricum, nu-mi pot permite nici o clipită s-o lălăiesc. E ziua de naştere a prietenului meu şi trebuie, musai, să fiu acolo. "Acolo" e un loc pentru prezentat salutări şi felicitări şi tot ce se (mai) poate/cuvine la o aniversare. Cum spun cu două rânduri mai sus, trebuie să fiu acolo. Nu pentru că-s important, ci pentru că acest prieten al meu ["însoţit" de Maharshi, Osho şi Brunton] mi-a vârât în Cutiuţă, dar şi în Suflet, ...

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [IOLANDA CREMENE]   aud şi văd pe zare: mulţi şi trişti şi osteniţi s-apropie încoace – ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timp ucis în glumă şi-n război şi-n pace (!)   ei sunt – pot a le zice „dumnealor”, pot ...

Parol, volumul „debutez pentru ultima oară” reprezintă una dintre cele mai fastuoase intrări în Imperiul Poeziei! Pe fiecare pagină sunt aşezate – în stil personal – sintagme sublime, bijuterii care încântă şi descântă! Iată una dintre acestea la pagina 64, numită „Artă românească”: „Mineri cântau din os de antracit/ Ion cânta la Gheorghe/ Şi Basarab la Muşat/ Fiecare cu instrumentul său preferat// Meşterul la viola morţii cântă/ cu struna Ana/ şi roaba ...

văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă...convexă, nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă, izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe... şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă, şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru vroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici, de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă, aproape d ...

Da! Sigur că da! Poetul Dan Manole se află în Continuu Flagrant! Nici o şansă nu ai pentru ca să-l prinzi fără doamna/domnişoara Poesis în buzunare, în suflet, în Cutia Craniană (Comitetul Central, Casa de Cultură). Adicătelea, amintindu-mi de Carl Sandburg, „poetul/scriitorul este un animal marin, care se târăşte pe uscat şi vrea să zboare”, să deseneze poezii acolo unde vântul rostogoleşte norii, acolo unde se ascund fluturii când plouă, acolo unde două oglinzi fa ...