Urât şi sec şi strâmb, spre nicăieri/ mânat de lăcomie şi minciună, rândul acesta huruie cumplit,/ puşcă în cer şi dă cu barda-n lună!...   Rândul acesta nu-i oricare rând/... (a fost un rând cu minte şi cuminte, dar... (obsedat de mult, vrăjit cu mult/ şi-ntunecat cu dinte pentru dinte)... mărşăluieşte, urlă, poartă rău/ şi crede, astfel, c-o să-(şi) facă bine!... (ce şir de vajnici fără căpătâi,/ tocmai da capo, tocmai până-n fine!)...   Mai stau în ...

dacă nu mai vine toamna/ am s-o strig şi am s-o caut în adâncul unei lacrimi/ din mâhnirea unui flaut   a venit întotdeauna/ şi a stat cât stă o toamnă m-a-nvăţat cum cade frunza/ şi plecarea ce înseamnă   m-a-nvăţat cum bate vântul/ printre păsări călătoare cum începe-ndepărtarea/ şi tăcerea ta cum doare   m-a-nvăţat despre vecia/ aşteptării într-o gară unde nu mai vine trenul/ nici măcar ultima oară   dacă nu mai vine toamna/ am să-mi iau crucea-n spinar ...

Lunec din vis, prin vis, mă uit în sus,/ mă uit în jos, neantul împrejuru-i, nu-i nici un răsărit, nici un apus,/ nici alfa, nici omega... pot să jurui că nu-i nimic în acest tot... doar eu/ silabisind voroave-ncepătoare cum ta-ta, ma-ma, pa-pa, dum-ne-zeu.../ poate nici eu nu sunt, poate că-mi pare, poate că visu-n care-s condamnat/ nici nu există, e-o închipuire a unui (ne)făcut pe unde cad/ crezând că e un rost la (ne)sfârşire! Şi lunec, lunec... ce vis lung mă vrea/ pri ...

eşti cea mai bună crâşmăreasă/ din nordul şi din sudul meu! - vom fi (în viaţa următoare):/ tu - părăluţă! eu - văleu! fumez şi beau pe datorie/ - (să mă ia naiba de tâmpit!) - vom fi (în viaţa următoare):/ eu - gaz metan! şi tu - chibrit! eşti cea mai scumpă jucărică/ din toată întâmplarea mea! - vom fi (în viaţa următoare):/ eu - turturel! tu - turturea! citesc şi scriu pe veresie/ poeme pentru trupul tău! - vom fi (în viaţa următoare):/ eu - condamnat! ş ...

Ne adunăm ca nişte năzdrăvani/...(băieţi săraci şi veseli şi codane)... şi alergăm spre satul celălalt/ ca să mâncăm dulceaţă din borcane! Bunica nu-i acasă, a plecat/ pe dealuri, să prăşească păpuşoaie... însă noi ştim unde ascunde cheia/ de la dulapul sfânt, de la odaie! Mâncăm în fugă, în tăcere, mult,/ cu ochii la icoană şi la uşă, cu frică...nu cumva să se întoarcă/ bunica: mamă, soacră şi mătuşă!... [este târziu, este demult şi trist/...(� ...

Mamă, mai bine mă făceai fântână,/ să aibă unde veni îndrăgostiţii şi însetaţii şi ulcioarele,/ mână de mână,/ unde să-şi facă vrăbiile cuiburi şi să cânte când vine o fată/ după oleacă de apă cu lună plină şi uitată/ în ochiul adânc şi la fel de înalt/ ca plânsul din ochii matale,/ care au umplut izvoarele din deal şi din vale!   Mamă, iartă-mă că nu m-ai făcut fântână/ şi m-ai făcut poet şi nu-mi dau sama/ că din laptele matale am învăţa ...

1. Introducere E frig...tu alergi pe catete, spre marile noastre duminici!/ vii parcă a ultima oară şi parcă ai ochii hercinici!/ Găseşte o ipotenuză! (aşa ţi-am şoptit la-nceputuri!)/ şi tu ai crezut că triunghiul dreptunghic e sumă de fluturi,/ de fluturi salvaţi cu iubire/ în micile lor policlinici,/ cu toată mirarea şi mila din ochii tăi mari şi hercinici!// Ai grijă, că nu totdeauna triunghiul drept are dreptate!/ alege-(ţi) o ipotenuză/ şi află mai multe pătrate!/ ...

!mol(dor)mi/re/ la/sol...dor:/ cântec şi descântec...nu-i mai frumos şi mai uşor/ cum e moartea nimănui, cum e ţărna celui trist/ când nu plouă, când nu-i nins la picioarele lui christ.../ mol(dor)mi/re la/sol...stins!   !rod(sol)la/re/ mi(mol/dor):/ nu se poate...dar să strigi: ecce homo!...(când cobor).../ lama sabactani!...când (prin urcare) pierd şi pierzi/ totul...dar începi să-nvingi putred şi uscat din verzi.../ rod(sol)la/re/ mi(mol/sfânt)!   !să învingi, să tot � ...

De fiecare dată, invariabil, în noaptea Solstiţiului de Iarnă visez că vine Iarna! Şi-n noaptea Solstiţiului de Vară visez că vine Vara! Visez că vine Iarna cu trenul de Moscova – Galaţi! Şi visez că vine Vara cu trenul de Rabat – Galaţi! De fiecare dată, invariabil, am ratat întâlnirile! Şi cred că şi din cauza asta mă sfidează şi mă ironizează ceste două anotimpuri, trec pe lângă mine de parcă nu eu aş fi cel care le-a eternizat prin ziare, prin reviste, prin ...

m-am întâlnit cu moartea mea/ şi suspina că nu mai poate, stătea pe gânduri şi cerşea/...(doamne, ce moarte cumsecade!)   cerşea de dragoste şi dor,/ cerşea de foame şi de sete... şi, când i-am spus că eu nu mor,/ s-a-ntors cu faţa la perete ş-a început să plângă mult,/ ca orice moarte serioasă... şi, să nu creadă că n-ascult,/ că nu mi-i milă, că nu-mi pasă, am început să plâng şi eu/ cu vorbe calde şi aproape de umăru-i bătrân şi greu,/ de fruntea-i tri ...