* (despre Zâna din Bârlad) * Era dispusă şi gata de orice iluzieşi se bucura că va fi să audăcântând nişte păsări de noapte la nuntă;credea că strigătul cucuveleieste o garanţie a existenţeişi nu un semn de plecare/venire;cu o seară înainte de nuntăi-au cântat nişte privighetori în grădină,apoi a lovit-o un trenîncărcat cu haine de mire. ...

(obiecte pierdute)!dacă poţi să fii marie,/ doamna mea de la fântână,/ toarnă apă şi adapă/ ce-a pierdut limba română!!ce-a pierdut limba română,/ cred că toată lumea ştie,/ cred că toată lumea vede,/ dacă vrei să spui, marie! !ai ştiut întotdeauna,/ dar n-ai spus-o niciodată,/ parcă ţi-ar fi fost vreo frică/ de acea şeherazadă!!de acea şeherazadă/ care-odată plânsu-mi-s-a/ că maria n-o să poată/ fi de-a pururi mona lisa!!că maria - tu, adică,/ doamna mea f� ...

(minciuni foarte frumoase)!domnule nimic în carne,/ ţii la câini şi le dai oase; latră, urlă şi măcar ne/ fac minciunile frumoase !!plină goală umblă creanga/ luna înspre asfinţire; scuipi şi dai în ea cu şpanga,/ chiar în pace şi iubire!!te aşteaptă persefona/ - hades e plecat la marfă - lacrimi numai biata mona/ lisa lasă pe eşarfă!!sar din karmă haimanale/ şi-ţi pun lustru pe statuie; zici că ai văzut şambale,/ însă baţi iisuşi în cuie!!domnule nimic în oa ...

(şi nimic despre iubire)iatămi-am vândut cărţile să pot înveli statuia tateiel bate coasa pe şină de cale feratăşi se pregăteşte să moară de dorprietenii mei miros a glorie înainte moarteiar tu înveţi pe linia orizontului exerciţii de zboriatăluna se pregăteşte să răsară în jurul altui pământmama adună rufele aprinse de amurgviaţa osteneşte singură până unde până cândziua în care mi-am vândut cărţileeste egală cu statuia tatei dezvelită pe rug ...

(strict autentic)Trec groparii cu tristeţea pe umeri. Sunt rumeni de soare şi rachiu, merg şi vorbesc în şoaptă, parcă au luat ceva din tăcerea mortului abia împământat. Sunt puţini. Poţi să-i numeri. Fumează ţigări ieftine şi numără bani mulţi. Că-i scumpă moartea, nu-şi permite oricine.Se duc spre poarta cimitirului şi calculează: de cartofi, de bere, de pâine, de votcă, de buzunar, de secărică, de ceapă, de ţigări, de bere…Numai mortul nu mai socoteşte nimi ...

(se dăruieşte doamnei Gabriela Mihai, drept semn de pe/trecere prin această lume acum şi la mulţi ani)cade luna până-n crângsângele-nverzeşte-n pieptlacrimi pe piciorul stânglacrimi pe piciorul drepttu erai când nu eraieu te căutam visândumpleam gurile de rai cu greşeli şi flori de rândn-a mai ricoşat un glonţtras trasor din ochii blânzişi-a rămas floarea de colţvie moartă în oglinzişi de asta cade luna şi se sparge până-n crângîngerii întotdeauna lacrimă cu ochi ...

(pastel postum)Pe strada îngustă şi vecheşi încă frumoasă şi vie,de când n-o mai văd pe Maria,nici floarea de tei nu mai ştie.Ferestre deschise şi rarescot muzici aproape uitate,simt vremuri ascunse în pietre,ascult şi mă uit la muşcate.Sunt multe şi roşii şi albela geamuri muşcate de vreme…aud că Maria se-ntoarcesă-mi dea la cules crizanteme.Aud cum răsare Mariape strada cu şcoală pustie…Sunt sau nu sunt pân-la toamnă?Nici floarea de tei nu mai ştie. ...

(tragicomedie cifrată)Vine. Aştept. Adun şi scad cum-uri. Îmi pare/ că multe când-uri mi-au trecut pe lângă nas/ fără să văd ce se petrece într-o floare,/ de ce ajunge fruct şi clipa-i moare-n ceas.Şi tot împart nimicul zilelor apuse/ la ce a fost închipuire şi păcat,/ şi tot îmi dă aceleaşi vorbe mereu spuse/ de mama: hai, că bate clopotul în sat!Şi înmulţesc zădărnicii fără de care/ nu mi-ar fi dat o vorbă tata lăcrimând:/ acasă coasa rugineşte în splendoa ...

(atât ne-a mai rămas)Te salut, Grigore, te salutdin cealaltă margine de Prut,te salut şi-ţi spun ce se cuvine:să le fie ruşilor ruşine,ruşilor care vorbesc frumosşi mănâncă oameni de pe jos!Te salut, Grigore, nu te ştiubasarab închis într-un sicriu,te gândesc şi te visez aproapedin cealaltă margine de ape,te citesc, te văd şi te ascultromâneşte şi puţin mai mult!Te salut, Grigore, şi te spunmamei care doarme sub alun,mamei care-a zis că nu-i departeniciodată steaua ta ...

(text dictat de doamna Ioana, întru memoria soţului său, Titi Chirilă)Maci albi şi maci roşii în lanul de grâuîmi amintesc pâinea din mâinile talecând veneai repede sau încetdin deal sau din valeşi spuneai săru’mâna şi spuneai un surâsprintre ziua de ieri şi ziua de mâine,şi ziceai frumos, foarte frumos:iată, femeie, o pâine!Pâinea aceea îmi aminteşte cum treceamîmpreună prin lumea asta frumoasă,cum împărţeam singurătatea la doişi dragostea nu pleca de acasă, ...