Lipsită de scandaluri privind corectitudinea procesului de votare, duminica alegerilor locale – aşa cum a decurs ea în sudul judeţului Galaţi – a fost mai netulburată decât Victor Ciorbea. Bătrânii au mers la biserică, aşa cum fac în fiecare duminică. Şi tot ca în fiecare duminică, femeile au făcut te miri ce prin gospodărie, bărbaţii au ieşit la o berică sau la o naveţică, cu toţii şi-au făcut siesta după prânz şi, spre seară, au ieşit dimpreună la stradă. Toţi au lăsat, însă, o ferestruică în programul prestabilit de duminică, special ca să voteze.
Toţi, mai puţin surdo-muta de la Hanu Conachi. O cheamă Letiţia şi are 50 de ani, se prezintă, scriindu-ne pe agendă. O întrebăm dacă merge să voteze şi, deşi mâzgăleşte cuvinte diforme, înţelegem că nu face una ca asta nici în ruptul capului. Nu are de ce, vrea să spună, dând din mâini a pagubă. “Ceaşescu. Am servici. 8 ore multe mese foarte multe bună”, scrie şi se opreşte. O întrebăm cum îi e acum. “Decât foarte greu”, mâzgăleşte repede şi desluşim câteva cuvinte: bărbat, fără bani, Italia, furat. Şi el, şi cei de sus, ne arată, prin semne.
O lăsăm pe Letiţia în urmă, pesimistă, dar cu zâmbetul pe buze. În faţă, oamenii fac cozi la secţiile de votare, semn că ar avea ceva mai multe aşteptări de la viitor decât surdo-muta de la Hanu. Puţini, însă, zâmbesc. O femeie fără zâmbet, care stă în faţa unui palat ţigănesc din Iveşti, ne urmăreşte atent în timp ce ne îndreptăm spree a. Îi dăm bună ziua, dar nu ne răspunde, mutându-şi privirea undeva în spatele nostru. “Eu sunt proprietarul”, spune soţul ei, care ni se alătură repede. A votat de dimineaţă, a stat la coadă pentru asta. Zice că vrea ca viitorul primar să le tragă apă curentă şi canalizare. Şi nu ai cum să nu-i dai dreptate – vă închipuiţi cum trebuie să fie să cari apă până la etajul unu?
Văcarul de pe islazul de la Griviţa n-are grija asta. Lui gaze îi mai trebuie acasă. De-aia îşi grăbeşte vacile spre grajd – ca să se ducă şi el acasă, să se schimbe şi să meargă să voteze primarul care să-i aducă la poartă conducta de gaz metan.
Bine că nu stă în Pechea! Acolo e zarvă la o secţie de votare şi văcarului nostru i-ar fi stat vacile în grad tocmai hăt, până la vipia de după-amiază. Pechenii au, însă, timp, să aştepte. Cei de afară stau după semnalul că gata, se reia votarea, după un necaz cu nişte buletine de vot. Cei dinăuntru stau ca pe ace, aşteptând veşti de la Judeţ: “Ce fel ţin telefonul ăsta, parcă mă sună Adrian Năstase!”, spune cineva de la Biroul de Circumscripţie.
Urmează Suhurluiul, Fundenii, Cuca şi Scânteieştii. E vremea siestei, deci e linişte.
Spre seară, prezenţa creşte precum cozonacii de gospodină pricepută: 50, 60 şi chiar 70 la sută. Trecem prin Frumuşiţa, Ijdileni, Vânători şi Odaia Manolache. În secţiile de votare e năduşeală mare. Iar pentru membrii birourilor electorale abia acum începe zorul.
