* Lipsesc pubele, aşa că spaţiile verzi şi trotuarele au devenit imense coşuri de gunoi menajer * Bănci pentru vârstnici, doar prin cimitir * Un capac de canalizare prost fixat ţine treji sute de oameni ale căror ferestre dau la strada Barboşi * Oamenii se sufocă de nemulţumire, văzând că nimeni nu apleacă urechea la doleanţele lor
Ţiglina IV este unul dintre cartierele de faimă cam tristă, în care nici autorităţile nu fac mare lucru, dar în care nici pe locatari nu-i dă hărnicia afară din case, ca să aranjeze măcar câte ceva prin jurul blocurilor, cu forţe proprii. Degeaba se mai găsesc unul sau doi oameni cu spirit gospodăresc. N-au cu cine! Rezultatul: cartierul arată neîngrijit, e zgomotos şi murdar, cu asfaltul spart pe alei şi cu câini care hălăduiesc în voie, printre blocuri.
Cele mai multe dintre probleme sunt mărunte. Un bec lipsă ici, o alee crăpată dincolo, niscaiva golani care se întrec cu gălăgia în puterea nopţii sau pubele lipsă pe multe dintre străzi. Fiecare problemă, odată rezolvată, le-ar face viaţa considerabil mai uşoară şi mai confortabilă gălăţenilor din zonă. Nu s-ar observa mari îmbunătăţiri astăzi, poate nici mâine, dar în câteva luni cu siguranţă că lucrurile ar sta mult mai bine decât! Asta, dacă cine ar pune mâna la lucru chiar de astăzi!
Din păcate, mai e mult până departe, aşa că oamenii care au venit la întâlnirea cu echipa „Vieţii libere” sunt aproape siguri că va mai curge multă apă pe Dunăre până când se va schimba ceva şi în cartierul lor. Dar cum speranţa moare ultima, oamenii nu se feresc să vorbească, să reclame şi să spună, oricui e interesat să-i asculte, că nu prea se văd semnele că banii lor din taxe şi impozite sunt administraţi şi cheltuiţi cu folos.
Gunoi de pus la stâlp!
Tare ciudat mai arată coşurile stradale de gunoi fixate pe stâlpi, după ce locatarii de la blocurile din cartier s-au încăpăţânat să le umple ochi cu pungi transparente, pline cu coji de pepene, scutece folosite, fasole care se stricase săptămâna trecută în frigider şi flacoane de gel de duş din care nu mai curge nicio picătură, nici dacă te-ai urca pe tub, cu amândouă picioarele! Ei bine, da, cei mai mulţi dintre gălăţenii din zonă îşi duc gunoiul menajer la coşurile portocalii fixate pe stâlpii de pe marginea trotuarelor. Unii fac asta doar din cauză că sunt extrem de prost crescuţi. Alţii, însă, se căznesc să-şi îndese gunoiul în coşurile neîncăpătoare din cauză că n-au pubele decât la vreo 500 de metri distanţă de scările de bloc în care locuiesc. Şi parcă, oricât de remarcabilă ar fi fost educaţia primită de la părinţi în primii şapte ani de-acasă, tot nu-ţi vine să te trezeşti cu noaptea în cap doar ca să pierzi 10-15 minute, ducând gunoiul până la containerul cel mai apropiat!
„Unde să mă duc eu, om bătrân, cu gunoiul, jumătate de kilometru? Şi acum să spunem că m-aş mai descurca eu cumva, dar iarna nici nu se pune problema! E gheaţă, e frig şi n-am cum să ajung. Nu-i frumos, domnule, ce fac oamenii de aici. Gunoiul nu se aruncă în grădinile de la bloc. Nici în coşurile de pe stâlpi n-ar trebui pus, dar ce să faci, dacă alt loc în care să-l duci nu ai…”, spune Paul Petrea, în vârstă de 72 de ani.
Din câte aflăm de la Mihai Dima, în vârstă de 76 de ani, câteva pubele au fost, pe strada Barboşi, în zona parcării, dar locatarii scărilor de bloc din jur - revoltaţi din cauza mirosurilor pestilenţiale care le invadau casele, mai ales vara - au cerut în repetate rânduri relocarea containerelor. De doleanţele lor s-a ţinut cont, pe jumătate. Pubele au fost ridicate, dar nimeni n-a mai auzit nimic de soarta lor de atunci. De fapt, oamenii ceruse să poată respira aerul din propriile case, nu să nu mai aibă unde duce gunoiul!
Cum adică, cimitirul nu e parc?
Oameni vârstnici sunt cu miile, în cartierul Ţiglina IV. Pensionarii - mai cu seamă cei sociabili - îşi doresc un spaţiu de relaxare, în care să stea la umbră în zilele toride, să joace şah sau table şi să pună ţara la cale, în voie, după o viaţă de muncă. Din păcate, n-au acces nici măcar la un spaţiu de câţiva metri pătraţi în care să se reunească şi să-şi petreacă după-amiezile. De fapt, oamenii au identificat un spaţiu, dar spun că nu-şi permit şi nici nu cred că au voie să şi-l amenajeze de unii singuri. „Sunt aici vreo câţiva metri pătraţi. Nici nu ne trebuie mai mult, că doar nu stăm toată ziua afară. Ar trebui doar betonată suprafaţa şi puse vreo două băncuţe şi nişte scaune bine prinse în pavaj, ca să nu se fure. Am depus de câţiva ani o solicitare către Primărie, dar nici măcar nu ni s-a răspuns. Nu putem să betonăm noi, că nu avem mijloace. Şi nici nu cred că avem voie. Dar măcar un spaţiu ca acesta merităm şi noi”, este de părere Nicolae Niţă, în vârstă de 75 de ani.
O altă problemă pe care o reclamă oamenii din zonă este lipsa băncilor de pe străzi, pe care să se poată aşeza şi să-şi poată trage sufletul, mai ales în zilele toride, când au de făcut drumuri. Deocamdată, băncile lipsesc. "Mai sunt, dar numai prin cimitir. Ce să facem, să ne ducem până acolo ca să ne odihnim pe o bancă?", se întreabă retoric Viorel Dumbravă, în vârstă de 63 de ani.
Canalizarea cu efect energizant
Cum e poate şi firesc, la întâlnirea noastră cu cititorii au venit mulţi oameni care locuiesc aproape de chioşcul "Vieţii libere". Adică pe strada Barboşi, unde noaptea se doarme cu un ochi deschis din cauza unui capac de canalizare. Cum aşa? Cei care l-au fixat, după asfaltarea străzii, au făcut treabă de mântuială. Capacul se mişcă ori de câte ori trece o maşină peste el şi, mai ales în liniştea nopţii, scoate un zgomot ritmic, din cauza căruia locatarii de la blocurile din jur dorm iepureşte. „Nici nu mai ştim ce să facem. Nu putem să-l scoatem singuri şi să-l fixăm, că am fi făcut-o până acum. Chiar nu se poate să vină cineva şi să-l fixeze? Nu ne mai putem odihni ca lumea de luni de zile. Cum eşti gata să adormi, mai trece o maşină şi ţac!, iar ţi-a sărit somnul!”, a declarat Victor Oancea, în vârstă de 70 de ani.
Maidanul dintre blocuri
Să fim bine înţeleşi, dintru început: oricât de mult s-ar implica locatarii din cartier (nu că ar face-o, în mod deosebit) nu vor putea şi nici nu vor avea voie, vreodată, să decoperteze şi să toarne asfalt pe spaţiul public. Din păcate, printre blocurile E din cartier, e maidan. Asfaltul drumului s-a spart demult, a năvălit praful şi, din loc în loc, mai răsare şi buruiana. Şi, evident, unde-i bălăria înaltă îşi găsesc culcuş şi vreo câţiva câini vagabonzi! Pentru rezolvarea situaţiilor de acest gen, mingea este în terenul autorităţilor. Oamenii nu prea au ce face. Pot reclama problema şi pot aştepta, la infinit, măcar un răspuns din partea autorităţilor, dacă nu şi o soluţie, un plan şi chiar un termen de remediere a problemei!
