O replică spontană şi crudă a Tăcerii
la provocarea celui mai scump şi prost Nimic:
acesta-i somnul Tainei, triumful Amăgirii,
acesta-i Pur şi Simplu...despic, implic, explic!
Dacă-l (re)vezi aievea, zici că-i banal Zadarnic...
dacă nu ştii ce-nseamnă, zici că-i teribil Sfânt...
mai zici, apoi: ce farsă! lehamite-ntr-o clipă!
gol dat la suferinţă! Eter(n) universând!
Asculţi închipuirea cum umblă cu totemul
ca popa cu tămâie şi cruce-n zi de-ntâi...
se vede Imperfectul destrăbălându-şi firea,
nu ai curaj a-(ţi) spune nici "pleacă", nici "rămâi"!
Ce im Perfect îţi pare în jurul mic...şi-ţi vine
impertinent a zice: chiar e, sigur să da...!...
Da, e Perfectul simplu, indicativ şi tulbur,
amplificând Neantul spre Ne(murirea) ta!
Im pertinent în groapă ne(vrednică), impară,
fierbând în Im(posibil) absurdul surd şi mut,
spre multul im posibil, concret, din iastă Cale...
şi vezi Nemărginirea puţină, la-nceput!
Şopteşti: nimic mai sigur ca iastă Întâmplare...
şi te îndrepţi spre Tine, prin porţi care se-nchid
şi se deschid întruna, abstract, nenumărate,
sub semnul istui Haos...frumos şi gratuit!
