Sunt destul de bine, chiar suspect de bine. Dar aÅŸ vrea să-Å£i relatez o păţanie personală, care m-a determinat să-mi revizuiesc atitudinea faţă de mine ÅŸi faţă de cei ca mine, să studiez mai bine (chiar obiectiv, dacă se poate, da?) ce ÅŸi cum păţesc alÅ£ii, înainte de a le pune etichete ÅŸi de a da verdicte, înainte de a hohoti de plăcere ÅŸi râs.Aseară, cam pe la ora când cocoÅŸul conduce găinile să facă nani-nani, fetele moÅŸului!, mă împinge foamea (mai mul ...

Dacă mă ascultai, nu păţeai ce-ai păţit! Dar nu, tu eşti încăpăţânată, nu ştii nici de frică, nici de ruşine, nici de hăis, nici de cea, nici de mama, nici de tata!…ce mai tura-vura, eşti teribilă, doamnă!…şi te mai şi fandoseşti, pe deasupra! te alinţi ca (virgulă, da?) cioara în laţ, te dai mare şi rotundă cu filozofia iepurelui în grădina de zarzavat!…dar nici eu nu-s ascultător! că doar mi-a zis mama: nu mai strica orzul pe gâşte când iarba-i până ...

  Din colecÅ£ia "Cele mai frumoase poezii cu văduva neagră" (sanchi!)   triumful amăgirii mă revoltă… n-ai ce să-i faci, e alfa ÅŸi omega! - Å£ipă la mine îngerul din boltă (gardă de corp la editura mecca)   stai liniÅŸtit, împacă-te cu gândul acesta! - Å£ipă preotul din strană… ce tare clopotarul bate vântul!… (ÅŸi mi se face greaţă de nirvană)   sunt liniÅŸtit ca un obuz…se pare c-o să big! bang! odată ÅŸi odată… luciferi calz ...

O splendidă cititoare a ziarului nostru mă provoacă nonşalant: ai curaj să scrii despre mâinile care vând ziare?! Adică, mă întreabă, dar îmi şi porunceşte, nu? Carevasăzică, dacă am scris despre tot felul de mâini (care leagănă şi mângâie prunci, care semnează sentinţe de condamnare la viaţă sau la moarte, care fac pâine, care mătură gunoaiele noastre cele de toate zilele, care şterg lacrimi şi îngrijesc muşcate la fereastră…), de ce să nu eternizez şi mâ ...

  Din colecÅ£ia "Cele mai frumoase poezii despre fântâni" (dincolo de oglindă)   stă absent pe marginea fântânii ÅŸi zvârle ochii departe… ÅŸi toată lumea se teme că el va rămâne dincoace de moarte!   dar nu, nu are cum să rămână, fiindcă aceasta este doar imaginea lui la capătul dinspre apă al ciuturii pline cu plânsul nimănui!   fântâna asta-i părăsită de când el a plecat, într-o dimineaţă, spre zare, fără să zică la revede ...

Am hotărât să stăm cât mai mult împreună. Să nu ne fie greu şi să nu ne plictisim, va să stăm pe rând. Adică, stau eu o noapte lângă tine, apoi stai tu o noapte lângă mine. Sau invers. Şi tot aşa. La rândul meu, am să am grijă să nu se întâmple nimic monoton, totul să fie deosebit. Dacă nu va fi astfel, riscăm să ne lovim de Martin Heidegger în cea mai simplă şi grozavă definiţie a domniei sale: nimicul este absenţa totală a deosebirii! De acord, da? Printre ...

  Din colecÅ£ia "Cele mai frumoase poezii fără doamna M" (omul cu globule albastre) n-am să fiu acasă, atunci…trebuie să stau cât mai departe de ea!va fi să-i pară rău, desigur,fiindcă steaua aceea nu va mai cădea! de mult mă gândesc plecare,însă nu am avut curajul, până acum…să las totul în plata domnuluiÅŸi să plec departe, pe drum! desigur, o să vină, o să bată la poartă,o să plângă la fereastră…n-am să regret, fiindcă i-am lăsatacasă o globulă ...

  Nu cred să fi cunoscut o alcătuire mai frumoasă ca tine. N-am alte cuvinte mai abitir decât "frumoasă". Sunt câteva, dar frizează aristocraÅ£ia infatuaÅ£ilor ÅŸi automatismul cerebral sărac: ori aparÅ£in zeilor (adică minciunii), ori fac parte din bagajul stupid ÅŸi zilnic al contemporanilor săriÅ£i din logică ÅŸi bun simÅ£. Prin urmare…pur ÅŸi simplu, eÅŸti frumoasă!…şi atât!…Am crezut că vremea ÅŸi timpul îmi vor ÅŸterge convingerea. Åži a trecut ceva vreme ÅŸi ti ...

      Din colecÅ£ia "Cele mai frumoase poezii fără Ion" (la mormântul domnului Ion Muche, odihnească-se în pace!)//aÅŸ zice gata, moartea zâmbeÅŸte prea frumos!/…dar mă înving ideile lui tata./ el a mers până acolo ÅŸi înapoi, pe jos/ ÅŸi a netezit privirii cărarea cu lopata.// naiv, ca pe o târfă am alungat din vis/ filozofia ÅŸarpelui de casă./iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins,/ dar nici nu fac lumină ÅŸi sunt o umbră arsă…// ÅŸi vine, deodatÄ ...

  MoÅŸ Nică Buiacu (porecla lui Nică Boza) bate tablă pe casă. O bate bine, cu mare atenÅ£ie, să nu pocnească la încheieturi, dar nici s-o umfle vântul. Casa e făcută pe-o coastă. Pe marginea coastei trece un drumeag. Lângă drumeag ÅŸade o râpă. Dincolo de râpă se află coasta cealaltă. Treaba asta cu bătutul tablei pe casă este una tare migăloasă, însă ÅŸi moÅŸ Nică-i dat încolo ÅŸi al naibii de ghidilmeci. Bate extrem de calm ÅŸi alimentează o monotonie care te ...