Pomii pe care inginera Dragostina Brăilescu îi creşte sunt căutaţi de fermierii din toată ţara, din Timiş până la Tulcea * De la mărul Idaret, la piersicul Redhaven şi la coacăz, pepiniera bună şi experienţa în pomicultură fac livada mare
Fiecare dintre noi ar trebui să planteze, într-o viaţă, măcar un pom ca să simtă că n-a făcut umbră pământului degeaba. Cine ştie, poate ridică de la pământ nu un copac, ci codri întregi. Inginera Dragostina Brăilescu a plantat până acum milioane de pomi fructiferi, atât în livada proprie de la Lieşti, cât şi în pepiniera întinsă pe un hectar şi jumătate, din care vin acum să cumpere pomicultori de prin toată ţară. Bineînţeles, nu este singura specialistă din judeţul nostru care şi-a dezvoltat o pepinieră cu pomi fructiferi, dar este de departe cea mai experimentată şi, probabil, cea care pune cel mai mult suflet în creşterea copacilor.
Aici se poate învăţa arta pomiculturii
Cumpărătorii pomilor din pepiniera de la Lieşti sunt de toate felurile. Unii vor doar câţiva copaci pe care să îi planteze în curtea casei, iar alţii vin aici cu gândul de a pune bazele unei livezi de zeci sau chiar sute de hectare. Sfaturi de preţ despre cum să îşi crească pomii primesc şi unii, şi ceilalţi.
„Nu poţi planta oriunde. Multe depind de zona în care un fermier vrea să-şi dezvolte această cultură. Contează, mai întâi, tipul de sol din care se vor dezvolta pomii. Spre exemplu, pe cernoziom - în Câmpia Română sau cea de Vest - merg mai degrabă sâmburoasele, cum ar fi piersicul sau prunul. Sămânţoasele se dezvoltă mult mai bine pe soluri aluvionare. Adâncimea la care se află pânza freatică şi existenţa unui puţ forat în zonă sunt, de asemenea, importante pentru că sămânţoasele au nevoie de mai puţină apă decât sâmburoasele. Când pleacă de aici, un pom - să spunem un măr - poate avea şi vârsta de trei ani şi e scos la vânzare numai dacă se află într-o stare foarte bună”, declară Dragostina Brăilescu.
Prin codrii de pomi fructiferi
Pomii sunt plantaţi în zone bine definite. Acum păşeşti pe lângă o plantaţie de măr şi, peste doar câteva secunde, ajungi la un codru de prun. Se scot din pământ şi se pregătesc pentru replantare doar pomii care merg la punctul de desfacere aflat tot în Lieşti, dar la stradă. Şi aici, într-un fel de seră, copacii stau tot în pământ, ca să fie sănătoşi şi viguroşi la cumpărare. Fiecare pom se vinde doar însoţit de un certificat de calitate şi informaţii complete legate de soi şi de starea în care se află.
Ce creşte în pepinieră? Cam toate soiurile care merg la noi şi din care s-ar putea înfiinţa o livadă pe cinste: de la măr Idaret şi Starkinson („bot de iepure”), piersic Redhaven, Cardinal şi Superba de Toamnă, până la prun Diana sau Stanley, cireş Stella, vişin Rivan, gutui Bereschi şi coacăz.
Plantaţii de sute de hectare, în toată ţara
Nu doar gălăţenii vin să cumpere de la pepiniera din Lieşti. „Cu pomii pe care îi cresc aici, pe câmpurile din pepinieră, am înfiinţat livezi peste tot în ţară. Spre exemplu, printre cele mai recente se numără una din Timiş, de 7 hectare, şi o alta în Sălaj, de 40 de hectare. Tot cu pomi de aici s-a înfiinţat o livadă de 3 hectare la Tulcea, plus două la Isaccea, de 800 de hectare şi 5 hectare. Preţurile la care dăm pomii sunt făcute în aşa fel încât să fie convenabile şi pentru cumpărătorul care ia câţiva pomi pe care să îi planteze pe lângă casă şi pentru pomicultorul care îşi face livadă. Iar cheltuiala cu înfiinţarea şi creşterea unor astfel de culturi nu este atât de mare, dacă ştii cum să o faci. De fapt, atunci când înţelegi ce trebuie să plantezi printre pomi, cum să îi uzi, să îi stropeşti şi să îi îngrijeşti, ar trebui să scoţi primii bani din livadă încă din anii de început. În anul III, producţia ar trebui să ajungă până la 10 sau chiar 15 tone de fructe pe hectar, aşa că fermierul care a pus livadă poate să câştige destul de bine”, apreciază Dragostina Brăilescu.
Pomii din marketuri sunt stresaţi
Cel mai bine, spune inginera de la Lieşti, este să cumpărăm direct dintr-o pepinieră pomii pe care vrem să îi plantăm în curte sau cu care vrem să înfiinţăm o livadă. „Eu spun că pomii din pieţe şi supermarketuri sunt stresaţi. Mai întâi, pentru că sunt scoşi din pământ încă din toamnă (momentul ideal ca să îi şi plantăm) şi, în cazul în care nu se vând în scurt timp, rămân cu rădăcinile în pungi de plastic până în primăvară. Datorită condiţiilor de climă din magazine, încep să îşi dezvolte părţi de rădăcină în acel mediu. Ulterior, acele părţi trebuie îndepărtate în primăvară, la replantarea în pământ. Iar şansele ca acel pom să nu meargă sunt mult mai mari decât în cazul unuia cumpărat din pepinieră şi plantat la timp”, mai spune Dragostina Brăilescu.
