Campanie VL "Din culisele agriculturii": Intermediarii dictează preţul grâului

Campanie VL "Din culisele agriculturii": Intermediarii dictează preţul grâului
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Fermierii gălăţeni care şi-au terminat de recoltat grâul, nu demult, sunt încă debusolaţi. Deşi se aşteptau să-şi recupereze din pagubele lui 2012, preţul grâului rămâne scăzut pe piaţa internă, la nivelul de 60 de bani kilogramul, iar unii dintre producători preconizează chiar şi alte scăderi, cu până la 10 bani per kilogram. E clar că pe piaţă există interese. Dacă nu cumva or exista şi la nivel de administraţie a statului, în agricultură. La urma-urmei, piaţă liberă sau nu, statul n-a mişcat în acest an un deget ca să-i sprijine pe fermierii şi pe managerii din agricultură care au cultură mare.

Detalii despre ceea ce se întâmplă pe piaţă, în acest moment, ne-a oferit inginerul Petre Grigore, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice (APCPT) Galaţi şi reprezentant al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) pe plan local.

- De ce sunt preţurile atât de mici în acest an la cereale?

- Cei care cumpără vorbesc acum, pe piaţă, despre un preţ de 60 de bani pe kilogramul de grâu, în condiţiile în care, anul trecut, se dădea cu 1 leu. Şi înainte de 2012 preţul era cumva stabil şi nu scădea de 70 de bani, fie că vorbim despre 2011, 2010 şi aşa mai departe. Acum, mai mulţi traderi şi-au dat mâna şi au scăzut preţul. Iar statul nu intervine, invocând acel preţ european minim care n-a fost atins.

- Bănuiţi interese ascunse pe piaţă sau rea-voinţă?

- Evident, înainte de toate, interesul este al traderilor: vor să cumpere ieftin din curtea producătorului şi peste câteva luni să vândă foarte scump, din siloz. Apoi, cred că am putea bănui şi reaua-voinţă la nivel administrativ. Eu sunt şi producător de legume şi vând către bulgari şi greci cartoful la preţ bun. Acolo există piaţă şi preţ, iar la noi nu. La fel e şi la cereale. Prea mare este diferenţa între preţul din ţară şi cel din străinătate, unde se poate vinde la un nivel decent…E drept că grâul n-a fost niciodată una dintre cele mai rentabile culturi, dar acum se depăşesc limitele.

- Cât investeşte şi cât scoate fermierul gălăţean, la grâu?

- Fără irigaţii, investeşti cam 2.500 de lei pe hectar. Cu două ape, investiţia se ridică la 3.000 de lei. La ambele categorii se adaugă preţul arendei, de circa 500 de lei per hectar. Ca să rămâi cu banii de subvenţie (107, 77 euro la hectar – n.r.), trebuie să scoţi minim patru tone la hectar pe câmpul neirigat şi minim 5,5 tone la hectar dacă ai udat. Cu producţii mai mici, te îndrepţi spre muncă voluntară.

Gândiţi-vă apoi că, în fiecare an, preţul input-urilor creşte cu circa 10 la sută. Vorbim aici despre îngrăşăminte, despre pesticide, despre piese şi subansamble. Nu s-a subvenţionat motorina deloc, iar preţul energiei electrice a crescut cu un sfert.

S-a mărit şi salariul minim de la 750 la 800 de lei, ceea ce înseamnă că trebuie să le dăm mai mulţi bani, inclusive celor care aveau salarii mai mari. Creşterea plăţii angajaţilor trebuie să se facă proporţional cu pregătirea omului. Nu-i poţi da muncitorului necalificat bani în plus fără se le dai şi celor calificaţi. Este adevărat că anul trecut producţia a fost mică şi era firesc să fie preţul mai mare. Anul acesta putea scădea preţul grâului, dar nu la jumătate, în condiţiile în care cheltuielile au crescut atât de mult.

- Ce pot face fermierii în acest moment?

- Am luat în discuţie o strategie, chiar zilele trecute. Prin forţele noastre proprii, am decis să ocolim intermediarii care au creat această situaţie pe piaţa locală şi să vindem în altă parte. Vom proceda aşa, în măsura în care se va putea. Aşa cum pe ei nu îi interesează de noi, nu vom sta nici noi la mâna altora. Statul cum ar trebui să se implice? În primul rând, ar trebui subvenţionată motorina. S-a renunţat de tot la această măsură şi s-a procedat greşit, din punctul meu de vedere. Apoi, ar trebui să se elimine certificatele verzi la activitatea de irigat. Noi suntem fermieri, înfiinţăm culturi verzi, aşa că producem oxigen. De ce să plătim noi certificate verzi?

Apoi, dacă cineva vrea să urmeze exemple din ţări în care agricultura merge bine, să se uite la portughezi, unde apa pentru irigaţii e gratuită. Să se uite la Israel care irigă până la ultimul măslin cu apă din mare.

- După mai bine de 30 de ani de agricultură de performanţă, cum vedeţi evoluţia domeniului, în Galaţi? Nu cumva preţul mic al mărfii este o strategie de slăbire a fermierului gălăţean care va vinde mai ieftin pământul, după 2014?

- Sunt sceptic în ceea ce priveşte viitorul agriculturii. Dar, de fapt, nici agricultura n-are cum să meargă altfel decât restul economiei. În condiţiile în care investitorii nu sunt încurajaţi şi sprijiniţi, mulţi vor renunţa la exploatarea suprafeţelor întinse. Fiecare îşi va cultiva pământul pe care îl deţine şi nu va mai lua în arendă sute de hectare. Dar cel cu 30 de hectare tot va trebui să stea pe lângă o fermă mare, ca să aibă de unde împrumuta utilaje ca să-şi execute lucrările. Se va fărâmiţa, iarăşi, pământul şi mai mult decât este acum, iar puterea de a-l lucra va scădea, în loc să crească. Afacerile care ar trebui să se dezvolte şi să producă, vor stagna, în cel mai bun caz.

Citit 2171 ori Ultima modificare Miercuri, 07 August 2013 18:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.