Dacă n-ai din ce trăi, n-ai nici puterea să sfinţeşti locul şi să faci ca satul sau comuna natală să se dezvolte. Nimic nu se mişcă fără bani, iar banii, la ţară, n-au de unde să mai vină, de vreme ce singurii angajatori permanenţi au rămas bătrânii cu pensii, care le mai dau tinerilor câte un ban, ca să-i ajute prin gospodărie sau la câmp.
„Transformarea sistemului de administraţie, în agricultură, a atras desfiinţarea multor locuri de muncă. Înainte existau CAP-uri, IAS-uri şi secţii de mecanizare, în care îşi găseau de lucru mulţi oameni. Era nevoie de patru sau cinci tractoare şi de vreo 10 tractorişti ca să faci treaba pentru care acum este deajuns un singur tractor. La o secţie de mecanizare lucrau până la 40 de tractorişti. Acum, deşi se lucrează în asociaţii, locurile de muncă sunt mult mai puţine”, precizat directorul-executiv al Camerei Agricole Galaţi, Floricel Dima. Oamenii care au lucrat au rămas cu pensii şi îi susţin pe toţi aceilalţi, atât cât pot.
„La Onciu, avem o astfel de situaţie. Dintre cele 12 familii, patru au trăit la oraş şi s-au întors la vârsta a treia. Sunt oameni cu pensii care susţin tot restul satului. Le mai dau oamenilor din jur câte un bănuţ ca să le ajute la treburi. Când bătrânii aceşti nu vor mai fi, însă, nu ştiu cum vom mai proceda”, este de părere părintele Marius Bărbieru, preot la Slivna, dar care îi păstoreşte şi pe creştinii din micile sate de la Onciu şi Şipote.
