* Un pelerinaj pe care toţi gălăţenii ar trebui să îl facă măcar o dată în viaţă
Cu o istorie de peste un secol, Catedrala Mitropolitană din Iaşi este atât obiectiv turistic, cât şi loc de închinare. Nu e tocmai aproape de Galaţi (ne despart peste 220 de kilometri), dar creştinii din oraşul nostru merg frecvent să se închine la moaştele Sfintei Parascheva, la Mitropolie. Aflaţi în trecere prin „dulcele târg al Ieşilor” în urmă cu vreo trei săptămâni, ne-am întâlnit tocmai cu o astfel de delegaţie, condusă de preoţi gălăţeni.
Merită oare să plăteşti ca să ajungi să te închini la Iaşi, la Mitropolie? Cheltuiala totală se ridică la câteva sute de lei. După părerea noastră, merită să mergi, fie şi numai pentru a vedea Catedrala Mitropolitană. Dar şi mai justificat este efortul dacă îţi doreşti să intri, să te închini şi să cauţi îndrumare spirituală de la slujitorii acestui sfânt altar.
Cum ajungeţi
Fără grup, cel mai sigur ar fi cu maşina personală (un drum de vreo patru ore), cu trenul care pleacă la ora 6,20 din Galaţi şi ajunge la Iaşi înainte de 11.00 sau cu maxi-taxi. Odată intraţi în Iaşi, nu-i deloc greu să ajungeţi la Catedrala Mitropolitană. E chiar în centrul oraşului şi se vede de la sute de metri distanţă. Dacă aţi venit cu maşina personală, o problemă serioasă ar putea fi găsirea unui loc de parcare în zonă, mai ales în prima parte a zilei.
Dacă, însă, nu vă deranjează să plătiţi pentru câteva ore de staţionare, puteţi apela la parcarea celui mai mare mall din oraş, Palas, aflat la trei-patru minute distanţă de Catedrală. Apoi, pe jos, urcând pe lângă Palatul Culturii, veţi vedea biserica Sfântul Nicolae Domnesc, apoi veţi intra pe strada Ştefan cel Mare, fosta Uliţă Mare, unul dintre bulevardele istorice ale Iaşiului. În prezent, este o stradă pavată cu piatră cubică, străjuită de librării, magazine, cofetării, baruri şi alte asemenea. Aduce puţin, dar doar puţin, cu varianta modernă a pieţelor medievale din Braşov şi Sibiu. E o stradă veche, dar are în ea lumină nouă şi poftă de viaţă. Cine trece pe aici, se bucură de Iaşi, fără dar şi poate!
CITEŞTE ŞI: Cum au făcut COMUNIŞTII "Tractorul roşu" în Mănăstirea Adam (FOTO)
După nici câţiva paşi, veţi trece pe lângă Mânăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, una dintre cele mai frumoase biserici din ţară, şi ajungeţi, în sfârşit, la intrarea în curtea Mitropoliei. Ca la orice intrare în biserică, şi aici sunt oameni nevoiaşi care caută să câştige cumva o bucată de pâine. Unii vând vâsc, alţii vând ziarul Lumina, editat de Patriarhie. Alţii doar cer...
Mai demult, intrarea în curtea Mitropoliei se făcea şi de pe o stradă situată mai jos, dar acum respectiva cale de acces este închisă, din cauza renovării şi modernizării ansamblului mitropolitan.
Peste 60 de milioane de lei se investesc în materializarea potenţialului cultural şi turistic al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Se lucrează la un muzeu, la consolidarea bibliotecii „Dumitru Stăniloaie”, la faţade de biserici şi la căminul monahal, dar şi la reşedinţa mitropolitană. La finalul lucrărilor, complexul mitropolitan va arăta, cu siguranţă, impresionant pentru pelerini.
Lângă racla Sfintei Parascheva
După ce aţi străbătut aleea mai mult sau mai puţin aglomerată, în funcţie de momentul zilei, treceţi de primul pangar şi ajungeţi la intrarea în Catedrală. Uşile sunt mari, vechi, cel mai probabil originale.
Primul lucru care-l uimeşte pe pelerinul care a ajuns pentru prima dată în Catedrală este măreţia sfântului locaş. Podeaua şi coloanele mari care susţin bolta sunt îmbrăcate în marmură. Candelabrele masive sunt sculptate în detalii fine. Cu toate că se renovează, organizarea clericilor şi a mirenilor care slujesc aici este impecabilă. Nimeni nu pierde vremea. La intrare, pe stânga, sunt câteva aghiasmatare mari, din care credincioşii îşi pot lua acasă apă sfinţită, după nevoi şi după pofta inimii. Două pangare fac faţă cu greu cererilor credincioşilor care vor lumânări, icoane, mătănii, candele şi diverse alte accesorii.
Să se închine la Cuvioasa vin tot felul de oameni. Unii dintre ei sunt pelerini ajunşi aici de prin alte colţuri ale ţării. Îi cunoşti şi după vorbă, dar mai ales după cum se uită în jur, uluiţi de dimensiunile catedralei. Aşa i-am identificat şi noi pe gălăţenii veniţi aici la închinare.
Alţi pelerini sunt de-ai locului. Bătrâni şi tineri. Oameni sărmani care stau la coadă, alături de ieşenii care, judecând după port, sunt de-a dreptul bogaţi. Aşteptând să ajungem în faţa raclei şi să o atingem, suntem cu toţii la fel. Diferenţa dintre oameni n-o mai fac banii din conturi, statutul social, educaţia sau altele asemenea. Cu toţii am venit la Cuvioasa să-i fie să-i cerem ajutor, fie să-i mulţumim, fie ambele. Important este cât de mare ne e credinţa cu care ne apropiem de Sfintele Moaşte. Şi noi, cei cu credinţă mai slabă, mergem duşi de puhoiul de lume, rugându-ne la fel ca toţi ceilalţi oameni.
CITEŞTE ŞI: Campania VL "Comori de patrimoniu"/ Singura mănăstire din Galaţi care a găzduit UN SFÂNT
În funcţie de câtă lume este în Catedrală, aşteptaţi câteva minute până spre vreun sfert de ceas până să ajungeţi la raclă. Vă puteţi închina, între timp, în faţa celorlalte icoane. Puteţi admira candelele. Puteţi admira credinţa oamenilor care, bucuroşi sau trişti, se întorc aici, să-şi lipească fruntea de racla sfintei Parascheva şi să-i atingă giulgiul cu mâna.
După ce ai atins cu degetele sfintele moaşte, te simţi altfel. Ca şi cum ai fi lăsat jos o piatră de moară pe care o cărai după tine demult. Eşti mai senin, ceva mai sigur.
Scurtă istorie a Catedralei
Actul de naştere al Catedralei, dorită înainte de toţi de Mitropolitul Veniamin Costachi, este hrisovul domnesc al lui Ioan Sturdza, din 8 august 1826. Piatra fundamentală s-a pus pe data de 3 iulie anul 1833.
Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au optat pentru stilul neoclasic, în care s-a lucrat intens până în 1841. Un an mai târziu, mitropolitul Veniamin este silit să se retragă din scaun. Nu se găsesc soluţii pentru susţinerea bolţii care se prăbuşeşte parţial. Biserica rămâne în ruină până prin 1880.
Pe 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatră de temelie, iar refacerea planurilor arhitecturale îi este încredinţată arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti. Acesta păstrează turnurile laterale decroşate, dar renunţa la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale. Construcţia catedralei se finalizează în anul 1887. Aflat la maturitate artistică, maestrul Gheorghe Tattarescu va lucra la icoanele şi elementele decorative pentru catedrală ce vor aduce inspiraţii de natură renascentistă.
Sfinţirea se face pe 23 aprilie. Regele Carol I se numără printre cei care au făcut donaţii catedralei.
