Vinificatorii buni din comuna Nicoreşti se numără pe degetele de la o mână. Printre ei este şi David Gupper Dincă, acum în vârstă de 58 de ani. S-a angajat, în urmă aproximativ 30 de ani, la fostul combinat de vin din comună. La o viaţă de om distanţă, a ajuns să deţină locul, prin intermediul SC Vinuri Nicoreşti SRL. Îşi dedică tot timpul încercării de a repune afacerea pe picioare. Evident, puterea economică pe care o avea combinatul comunist s-a spulberat odată cu regimul. Acum, familia Dincă are sub 25 de hectare de vie nobilă, dar încearcă să ţină în picioare mărci de vin care altădată erau mândria regiunii.
„Eu am lucrat aici tot timpul. În 2001, s-a împărţit fostul IAS. Combinatul a fost cumpărat de doi oameni de afaceri din Israel. Le-a mers o vreme, după care n-au mai reuşit să-l ţină. În 2010, l-am cumpărat eu. Şi acum am un cec neacoperit, din 2004, pentru nişte vin pe care l-am trimis la Jocurile Olimpice din Grecia, pe vremea când patroni erau fraţii gemeni din Israel. IAS-ul avea înainte de 1990 o fermă de struguri negri, una pentru vinuri roşii şi una de struguri albi, pentru vinuri albe. Ambele ferme au fost vândute. Cea de roşu merge încă bine, din câte ştiu”, ne-a declarat ne-a declarat David Grupper Dincă.
Ne arată instalaţiile sale de vinificare şi se gândeşte că fermele vitiviniciole din Europa sunt cu ani-lumină înaintea sa. Drept e că vinul iese bun şi atunci când ai utilaje moderne, dar mai ales atunci când ştii cum să-l faci şi ţi-e drag.
„Acum, reabilităm crama. De ea nu s-a interesat nimeni, din comunism, până n-am cumpărat eu combinatul. Am început să punem podea poliepoxidică şi vom pregăti şi un loc pentru degustări de vin. Deasupra, în hală, vom aveam linia de îmbuteliere pe care am adus-o din Italia. După ce ne vom rezolva şi problemele legate de înregistrarea numelui complet, vom putea vinde şi sub brand propriu”, ne spune specialistul.
Înainte de 1989, Nicoreştiul avea vii pe cel puţin 3.000 de hectare. O treime s-au pierdut...
Soiurile şi legendele lor
„În via mea, găsiţi soiurile tradiţionale: Merlot, Fetească Neagră şi Băbească din soiurile roşii, Şarbă şi Fetească Regală din soiurile albe. Băbeasca devine din ce în ce mai rară. N-o mai replantează aproape nimeni. Când faci reconversie, treci pe soiuri străine. Întinerirea viei e bună, dar totul se face cu soiuri italiene. Ei vin cu tot şi cu toate. Asta e, n-ai ce face, dar eu ţin şi la soiul tradiţional, care reprezintă regiunea”, ne spune David Dincă.
Legendele locului spun că cel care a dat denumirea soiului ar fi fost însuşi Ştefan cel Mare şi Sfânt, care, trecând prin partea locului, a cerut vin. A primit un soi roşu, de la o babă. Din cale-afară de impresionat de gustul băuturii, voievodul ar fi cerut să i se ducă şi la reşedinţă vin „de la baba aceea”. De aici, soiul a devenit Băbească.
Afacerile merg greu
Cine crede că via e bănoasă pentru cine n-o iubeşte şi nu-i cunoaşte secretele se înşală. „Când ai vie nobilă, nu-ţi permiţi să investeşti 4.000 de euro pe an în îngrijirea culturii, ca apoi să vinzi strugurii. Trebuie să îţi produci plusvaloare în fermă. Vinul de soi se caută mai ales vrac, dar nu are preţ. Mie, spre exemplu, mi s-a oferit un preţ de 1,3 lei pe litru şi am refuzat. Dacă vinzi aşa, la anul s-ar putea să fii nevoit să închizi şi să pleci”, ne spune patronului fostului combinat de vinificaţie.
Anul acesta, afacerile au mers prost. Dar o afacere de familie rezistă şi în vremuri vitrege. „Administrez împreună cu fiul meu. Fiica mea e juristul firmei. Suntem o familie. Capacitatea de vinificare din ferma noastră e de vreo zece vagoane. Dacă ţineţi cont de faptul că un vagon are 10.000 de litri de vin, nu-i deloc puţin. Problema este că nu prea producem cât putem prelucra. Au fost ani în care aproape am atins-o capacitatea, dar astfel de sezoane sunt rare. La cât am făcut în acest an, spre exemplu, nu ne-am putut pune în valoare nici măcar jumătate din capacitate, aşa că nu facem mari investiţii. Dar nu-i nimic. Să ne amintim peste vreo cinci ani ce-am vorbit acum şi vom vedea cât de departe am reuşit să ajungem”, conchide David Grupper Dincă.
