În fiecare dimineaţă, mă bat pentru aer cu măturătorii. Ei scoală praful cu măturoaiele pe toate străzile principale, că pe secundare oricum nu ajung între două ploi, eu mă străduiesc să respir. Să ajung curată la lucru nu mă mai străduiesc, oricum nu-mi iese. Ni se spune, de ani de zile, că nu se poate face curăţenie noaptea, fiindcă nu li se plătesc ore de noapte angajaţilor de la firmele salubritate. Nu sunt bani pentru asta. Pentru palmieri pe Brăilei însă, au fos ...

  Încă se fac, după numărătoarea voturilor, calcule şi paracalcule. Perdanţii vor să afle de ce au pierdut, câştigătorii, exact care a fost reţeta succesului. Toată lumea politică despică firul în patru, oamenii obişnuiţi se miră de succesul PPDD, deşi, cu siguranţă, susţinătorii Elodiei tot printre ei se numără. Prin şedinţele de taină, se stabilesc probabil strategii de colaborare în consiliile locale. Între timp, bucuria câştigării alegerilor de către ...

Primele alegeri la care am votat au fost cele din 1996. Eram studentă, aveam 20 de ani şi mintea plină de idealuri, care mai de care mai fanteziste. Un lucru îmi amintesc însă extrem de clar: nici prin cap nu-mi trecea să nu mă duc la vot. Nu numai fiindcă mi se părea o atitudine extrem de responsabilă şi de matură să participi la vot, ci şi pentru că mă interesa, la modul cel mai sincer, cine o să conducă ţara, cine o să ia deciziile care aveau să-mi afecteze viitorul, pe ...

Avem un oraş murdar. Nu mai e o surpriză pentru nimeni. Praful acoperă, gros, fiecare stradă, fiecare alee, fiecare bucăţică de trotuar. Nu poţi merge pe stradă cu un copil şi să-i dai să mănânce un covrig, pentru că, dacă Doamne fereşte îl scapă din mână, nu mai poţi face cum făcea bunica pe vremuri, să-l ştergi puţin şi să i-l dai înapoi. Nu-ţi mai dă mâna. E atâta mizerie peste tot încât nici nu-ţi mai permiţi să-ţi imaginezi ce infecţii ar putea face c ...

  Constatam recent, nu fără tristeţe, că multe dintre locurile de care eram legată afectiv în Galaţi au dispărut. Nu mai există parcul în care mama ameţea dându-mă în leagăn când eram copil - acum acolo e parcarea din faţa fostului sediu al Stării Civile, acum retrocedat comunităţii elene. Nu mai există nici cofetăria mea preferată, "Macul Roşu" - acum tot o parcare a unui bloc de vizavi de Universitate. Nu mai există nici coaforul pentru copii "Ciufulici", care se ...

  Ca un proprietar responsabil de exemplar canin ce mă aflu, am constatat încă de anul trecut că, din motive misterioase, soluţia antipurici şi căpuşe cu care îmi dotam, la intervalele regulamentare, prietenul cu patru labe, nu mai făcea faţă situaţiei. Nu vă mai spun ce am încercat, nu toată lumea suportă povestirile de gen, un lucru e cert: mă luptam zi de zi cu insectele pofticioase de sânge. Până la urmă, am aflat misterul înmulţirii şi al rezistenţei macro a ...

Până ieri, intersecţia de la Ultimul Leu, cea mai mare şi mai aglomerată din oraş, nu era sens giratoriu. Era doar un rondou care semăna a sens giratoriu, cu nişte reguli de acordare a priorităţii care îi băgau în sperieţi pe şoferii din alte oraşe rătăciţi în hăţişul intersecţiei în drumul lor către Trecere Bac. Ieri, cu surle şi trâmbiţe, au fost dezvelite la faţa locului semnele aferente sensului giratoriu. În principiu, aşa cum s-a întâmplat deja în toate z ...

  Vă mai amintiţi nebunia de la recensământ cu uite CNP-ul, nu e CNP-ul? Românii s-au scandalizat în masă pentru că li se cerea acest număr unic de înregistrare pentru completarea unui formular care presupune păstrarea confidenţialităţii. Asta pentru că recensământul, până la urmă, este o cercetare de natură sociologică, nu o identificare pe sistem poliţienesc. Iar CNP-ul oferă, de fapt, aproape toate datele personale pe care, în mod normal, nu ai vrea neapărat s� ...

Nu sunt mamă, deşi mi-aş fi dorit. Spun asta de la început, ca să fie clar că nu am trăit această stare de graţie, cum o caracterizează unele femei, sau, dimpotrivă, acest coşmar, cum par să considere altele maternitatea. Experienţele mele în materie sunt doar de împrumut, din ocaziile în care am grijă de copiii prietenilor sau de finuţii mei. În rest, ascult şi eu istorisirile părinţilor dimprejur. Le văd zbaterile de a le asigura copiilor traiul de zi cu zi, chestiune u ...

Anul ăsta, parcă şi sărbătoarea a venit mai repede. Probabil unde a fost iarna lungă şi zăludă. Gospodinele s-au plâns că le-a plouat pe geamurile abia spălate, că n-au avut unde usca perdele, covoare şi alte alea care se primenesc musai înainte de Paşti. În piaţă, toate-s scumpe, iar oamenii spun că îi costă prea mult mâncarea pentru masa festivă şi, neapărat, ritualică. Totuşi, seara, parcările supermarketurilor gem de maşini şi de ieşit puţini ies cu cărucio ...