De ce nouă ni se strică maşinile mai repede decât în Germania? De ce schimbam pivoţi, bucşe şi amortizoare atât de des? De ce, chiar dacă ne-am permite o maşină exotică (una cu garda la sol mică), nu am putea-o folosi? Nu vorbim de drumurile desfundate, ci de circulaţia în oraş.
Simplu, pentru că folosim maşinile. Da, aţi citit bine, ca să nu vi se strice maşina cel mai bine ar fi să n-o folosiţi. Cel puţin asta pare să fie părerea edililor oraşului nostru.
Problema circulaţiei pe străzile Galaţiului este faptul că ea există. Aşa că se caută soluţii pentru împiedicarea ei cu orice preţ. Mai întâi au fost lăsate să crească culturi întregi de gropi şi denivelări pe mai toate bulevardele, însă asta nu i-a oprit pe „vitezomanii” gălăţeni să circule. Hotărâţi, automobiliştii gălăţeni tot reuşeau să se strecoare printre gropi cu viteze uluitoare de chiar 30 de km la oră.
Apoi s-a încercat paralizarea completă a traficului, punându-se în aplicare “planul ISPA”, intenţie bună şi lucrare necesară, rezolvată însă în dulcele stil „Dorel”. Cei implicaţi au reuşit chiar să depăşească pe alocuri standardul „Dorel”, oferindu-ne nesperate surprize. Dar noi, automobiliştii, am reuşit totuşi să găsim o utilitate autoturismelor pentru care plătim din ce în ce mai multe taxe.
Şi pentru că scorul era unu la unu, autorităţile au marcat din nou. Soluţia găsită a fost că, în mijlocul unei străzi, care arată puţin mai rău decât una lovită în plin de un bombardier, este vorba de strada Tecuci (între Coşbuc şi Piaţa mare), a fost trântit transversal un dâmb din asfalt “home made”, după modelul celor care se pun înainte de trecerile de pietoni.
Numai că, surpriză!, pe o rază de 300 de metri de aceasta invenţie nu există nici o trecere de pietoni, doar un şanţ pe care, la cât de bătrân este, nici nu mai înjuram când ne stricam maşina traversându-l.
Explicaţia pentru acest dâmb, care nu are nimic comun cu cele de pe Faleză sau din zona băncilor, acestea din urma respectând anumite norme de siguranţă, a fost una uluitoare: se circula cu viteze foarte mari pe acest segment de drum. Ne-a fost oferită de un angajat al Ecosal responsabil cu marcarea corespunzătoare a „deluşorului”.
Eu unul stau şi mă întreb ce avion o fii zburat atât de jos încât să fie confundat cu o maşina, pentru că asta ar fi singura modalitate prin care cineva poate circula repede pe acolo.
Cu astfel de „soluţii” vom avea, probabil, dâmburi frumos colorate din cinci in cinci metri şi din ce în ce mai înalte, ca să nu mai depăşim viteza colosală de 5 km pe oră. În acest fel, vom scăpa de aproape orice fel de accidente şi nu ne vom mai strica maşinile.
Mai simplu şi eficient ar fi să se interzică şofatul, prin trecerea în ilegalitate a utilizării autovehicolelor. Un HCL de acest gen ne-ar face serioase economii şi m-ar scuti pe mine să explic la câţi kilometri ar trebui să fie schimbaţi pivoţii.
