* Dintre miile de asistaţi prin Legea 416, sunt zile în care numai doi muncesc în folosul comunităţii, cum cere legea *
Sunt numeroşi cât pentru o comună, dar nu muncesc nici cât pentru un apartament! Din 9.438 de gălăţeni din familii care primesc venitul minim garantat, un ajutor social oferit în schimbul câtorva zile de muncă în folosul comunităţii, în realitate muncesc exact… 0,0211 la sută!
Orice lege este, se spune, o barieră în faţă căreia se opresc boii, peste care sar caii şi pe sub care trec vulpile… Nici Legea 416/2001, cea a venitului minim garantat, nu face excepţie: e plină de vulpi.
Oameni care şi-au pierdut slujba sau n-au avut-o niciodată, care sunt prea bolnavi ca să muncească sau reuşesc să se dea bolnavi, printr-o adevărată industrie a scutirilor medicale de tot felul, oameni amărâţi sau care îşi beau minţile, renunţând la speranţe – galeria este foarte variată.
Dacă la ţară se întâmplă fenomene de felul celui care a făcut o familie să-şi taie vaca pentru a lua indemnizaţia în întregime, măcar beneficiarii acestui ajutor de stat muncesc la decolmatarea şanţurilor, la câte o lucrare publică din cele care cer multă muncă fizică, necalificată…
La Galaţi, însă, beneficiarii Legii 416 apar pe listele de plată, dar nu pot fi văzuţi şi în teren, cu excepţia unui grup de maxim… cinci oameni, sau minim doi, de la zi la zi!
Sigur, mulţi sunt doborâţi sufleteşte, au sănătatea şubredă, dar chiar toţi? Poate e simplist să spui că nu le place munca, dar sunt mulţi oameni care consideră Legea 416 o pomană.
Statistica nu vorbeşte de TBC sau alcoolism…
Viceprimarul Nicuşor Ciumacenco ne-a prezentat joi din nou situaţia beneficiarilor Legii 416 din municipiul Galaţi: 5.163 familii, din care, pe „căprării” sunt: 2.156 oameni singuri, probabil cei mai expuşi disperării, viciilor şi bolilor; nu ştim câţi din ei sunt mai în vârstă…
Sunt de asemenea 1.202 familii formate din două persoane, familii din trei persoane sunt 811, iar 505 sunt familiile din 4 persoane. Sunt şi 224 de familii mai numeroase, formate din cinci persoane, iar cu peste cinci persoane, familiile cele mai vulnerabile, din care pot fi oricând racolaţi infractori, sunt 265.
Bani puţini – muncă mai deloc
Pentru banii primiţi, ar trebui muncit, în folosul comunităţii, în medie 170 de ore pentru maxim 600 lei le lună. Iar sunt multe pensii mai mici… Cuantumurile venitului minim garantat, începând cu 1 iulie 2009, sunt, conform surselor Primăriei Galaţi, de 125 lei pentru familiile formate dintr-o persoană singură, până la 462 lei pentru familiile formate din cinci persoane, urmând să se primească câte alţi 31 lei pentru fiecare altă persoană peste cinci.
Dar cine munceşte în realitate? Mai nimeni. Viceprimarul Ciumacenco le pierduse numărul: „Cred că muncesc doar vreo câteva zeci. Restul sunt bolnavi, aduc certificate medicale…”
Oricum, Primăria a scăpat de ei, după ce în anii trecuţi trebuise să ţină alţi angajaţi din treabă ca să-i păzească pe „beneficiari”, başca unii mai plecau acasă cu lopata sau grebla. „Acum, toţi cei care muncesc sunt la Ecosal”, ne-a mai spus viceprimarul.
Mulţi chemaţi (şi mai) puţini aleşi…
Am luat-o deci pe fir. Am luat legătura cu inginerul Ion Ionescu, directorul S.C. Ecosal S.A., societate a Primăriei. „I-am trimis la SADP. Vai de ei! Mulţi dintre oamenii ăştia sunt beţivani notorii, n-am nădejde să-i pun să facă ceva.” De la directorul Ecosal, am aflat însă că la lucru îi veneau 10 – 20 de oameni pe zi, niciodată acelaşi număr.
Am mers puţin mai departe, în „grădina” ADP – Administraţia Domeniului Public, serviciu al Primăriei. Aici am găsit un director mulţumit: da, putea face treabă cu cei veniţi cu Legea 416. Îi pune la munci necalificate, fără scule, strâng resturile de la tăierea vegetaţiei, fânul cosit, ajutând oamenii ADP, sau lucrează la seră”.
Numai că cei ajunşi din cei plecaţi de la Primărie, prin Ecosal, este de cinci într-o zi, trei într-alta, sau chiar doi! Ceea ce face, la totalul de 9.438 de oameni din cele 5.163 de familii nevoiaşe ajutate prin Legea 416, ca doar un procent infim din cei plătiţi să mai şi muncească…
„I-aş primi cu braţele deschise, dacă mi s-ar trimite mai mulţi”, ne-a asigurat directorul Grosu.
Comentariu foto: Ziua – de „muncă” – e mai bine la soare…
