* Poveste românească veche de ani de zile: tată alcoolic, mamă dezertoare, comunitate impasibilă * Soluţia? Aceeaşi, de multă vreme: aglomerarea centrelor de plasament *
Alcool, familie destrămată, copii turnaţi pe bandă rulantă, condiţii mizere, foame, alcool, noroi, boli, inconştienţă, nepăsare şi din nou alcool. Aţi mai auzit deja povestea asta. Întotdeauna aceeaşi, dar de fiecare dată altfel. Şi de fiecare dată dramatică.
Despre familii destrămate cu mulţi copii, despre condiţii inumane de viaţă aţi mai citit sau aţi mai văzut la televizor. V-aţi înfiorat pentru câteva minute sau aţi trecut impasibili mai departe.
Ca şi noi, aţi închis ochii şi aţi trecut la alt subiect, la alte probleme, probabil personale. În urmă au rămas aceiaşi copii nenorociţi, a căror singură vină este că s-au născut la marginea civilizaţiei. Acolo unde noroiul nu dispare nici măcar în mijloc de august.
Alcoolul şi ciomagul
Aşa e şi familia Pintilie, care locuieşte în Galaţi, pe o străduţă înfundată între Maşniţă şi Centură. El mai trage la măsea din când în când şi, după cum spune soacră-sa, mai punea şi ciomagul pe soţie. Între reprizele de alcool şi de bătaie au avut totuşi timp să se iubească de cel puţin şase ori.
Mihai (49 de ani) şi Mariana (34 de ani) au, aşadar, împreună 6 copii. Mariana s-a săturat într-o zi şi a fugit în lume, luând cu ea pe cel mai mic dintre copii, o fetiţă care are acum doi ani şi jumătate. Nimeni nu ştie unde e.
„Nu ştiu, pe la Iaşi, pe la Bucureşti, pe la Cluj, nu ştiu unde e. A mai sunat acum câteva săptămâni, dar ne-a spus că nu se mai întoarce acasă, că îi este frică”, spune tatăl.
L-a lăsat pe Mihai cu cinci copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 14 ani. „A fugit de ciomag. De aia a fugit!”, spune mama femeii plecate în lume.
Alături, ginerele, simţindu-se cu musca pe căciulă, mormăie şugubăţ: „Asta cu plecatul şi cu ciomagul e interpretabilă, dacă înţelegeţi ce vreau să spun”.
Condiţii inumane
Aşadar, au rămas în Galaţi, în grija tatălui şi a bunicilor dinspre mamă nu mai puţin de 5 copii. Ieri, i-am găsit acasă pe trei dintre ei.
Mihaela e cea mai mare, are 14 ani, şi, la fel ca şi Constantin (13 ani), tocmai venise de la şcoală. Pe cei doi îi aştepta acasă fratele mai mic, Andrei, care are numai patru ani. Marcel (9 ani) şi Elena (6 ani) nu erau acasă.
Andrei nu e prea vorbăreţ din fire, dar picioarele acoperite de şosetele îmbibate de apă şi de o pereche de sandale „specifice” lunii octombrie spun mai mult decât toate cuvintele la un loc. Ruşinos, se retrage în camera în care dorm fraţii săi, unde le caută protecţia.
Aici, o mizerie de nedescris. Două paturi înghesuite şi o mulţime de haine aruncate claie peste grămadă, lângă o sobă care ar trebui să fie sursă de căldură, dar e mai degrabă un potenţial pericol. Două-trei caiete stau aruncate prin cameră, alături de o carte de rugaciuni. Sărăcie ca aici puţini îşi pot închipui.
Probabil vor ajunge într-un centru de plasament
Asistenţii sociali de la Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului au venit ca să mai vadă condiţiile în care locuiesc cei cinci copii. Concluzia e una singură, copiii nu pot rămâne aici peste iarnă. Deocamdată, au venit să mai evalueze o dată situaţia, după care vor propune conducerii o rezolvare.
Tatăl nu vrea să dea copiii. „Au condiţii aici, e căldură, le dau mâncare, cum pot şi eu. Ar fi bine să se întoarcă şi mama lor, nu pentru mine, ci pentru ei. Eu nu vreau să-i dau”, spune Mihai Pintilie.
Nici ceilalţi locatari ai imobilului nu sunt de acord cu această variantă, dar îşi dau seama totuşi că nu au ce face. Condiţiile în care trăiesc aceşti copii sunt sub orice limită.
„E un caz care pare fără ieşire. Din păcate, nu este singurul. În tot judeţul Galaţi, în acest moment, avem monitorizate 16 familii, care au împreună 70 de copii. Sunt familii cu probleme, din păcate, la instituţia noastră se apelează şi pentru prima şi pentru ultima dată”.
„În mod normal, până a se ajunge la instituţia noastră ar trebui să existe şi alte autorităţi care să se ocupe de aceste familii. La noi se ajunge ca ultimă soluţie: copiii să fie luaţi în centre sau daţi la asistenţi maternali. Este soluţia finală, pe care noi încercăm din răsputeri să o evităm, întrucât scoaterea copiilor din mediul familial reprezintă o traumă, indiferent de condiţiile în care trăiesc aceşti copii”.
„În cazul familiei Pintilie probabil că vom ajunge la a-i lua pe cei cinci copii. În mod evident, aceştia vor ajunge într-un centru de plasament. Dacă va fi împotriva voinţei familiei, îi vom lua printr-o hotărâre judecătorească pentru că aceşti copii nu au un trai cât de cât decent”, a declarat directoarea DGASPC Galaţi, Manon Cristoloveanu.
Singura soluţie, implicarea comunităţii
Conducerea DGASPC consideră că se ajunge în astfel de cazuri disperate din cauza indiferenţei tuturor instituţiilor publice care ar avea puterea de a rezolva problemele încă din faşă.
„Până la Protecţia Copilului, nu există un medic, nu există un preot, nu există un poliţist, nu există un învăţător, nu există un diriginte, nu există un asistent social din Primărie. Aici nu s-a ajuns dintr-o dată. În cazul prezentat, cel mai mare copil are 14 ani. Eu sunt convinsă că acesta nu a trăit în puf până acum şi, deodată, într-un an de zile, aceşti copii au ajuns vai de mama lor. Aşa a fost dintotdeauna. Tatăl sau bunicii nu au devenit alcoolici într-un an”, a declarat Manon Cristoloveanu.
Acesta este şi motivul pentru care DGASPC a demarat un proiect prin care specialiştii instituţiei vor merge în comunităţi pentru a încerca să-i responsabilizeze pe toţi factorii, astfel încât să nu se mai ajungă la cazuri disperate.
Explicaţii foto:
1 - În încăperea în care dorm copiii, puţini adulţi ar putea aţipi
2 - Manon Cristoloveanu: „În mod evident, copiii vor ajunge într-un centru de plasament”
