* Din cele 15.000 de posturi care ar trebui să dispară în septembrie, 500 sunt din învăţământul gălăţean * Marţi, sindicaliştii din Educaţie vor discuta cu reprezentanţii ministerului de resort modalităţile de reducere a posturilor * În următoarea perioadă, nu sunt excluse mişcări sociale *
Nu aduce anul ce aduce o ordonanţă de urgenţă! Pe 29 decembrie, noul Guvern le servea sindicaliştilor din Educaţie un răvaş amar pentru noaptea dintre ani: 15.000 de posturi din întregul sistem de învăţământ ar trebui pur şi simplu să se evapore din septembrie 2010.
Cu asemenea previziuni sumbre, oamenii din şcoli s-au trezit că, în prag de An Nou, nu îşi mai pot dori decât un an măcar la fel de „bun” ca 2009.
Sindicaliştii din Educaţie nu se aşteptau tocmai la un an îmbelşugat, dar nici să fie puşi în faţa textului de lege fără să fie chemaţi în prealabil la discuţii pe această temă.
Galaţi, nici prea-prea, nici foarte-foarte
Conform OU 114, în sistemul gălăţean ar trebui să rămână doar 7905 de posturi, din cele 8409 existenţe în acest an şcolar. Cu alte cuvinte, 504 posturi nu mai pot fi finanţate, începând cu septembrie 2010.
Dintre acestea, opt sunt aferente învăţământului preuniversitar de stat actualmente finanţat din bugetul propriu al Consiliului Judeţean, iar restul de la cele finanţate din bugetele locale.
În 2009, alte aproximativ 500 de posturi din învăţământul gălăţean au fost reduse, pentru diminuarea cheltuielilor. Prin comparaţie, în 2010, în Buzău ar trebui reduse peste 1.000 de posturi, iar în Maramureş doar 113.
Galaţiul se situează undeva la mijlocul clasamentului privind numărul de posturi care trebuie reduse.
Propuneri neoficiale
Sindicaliştii din învăţământ nu au o sarcină uşoară. Ei vor stabili, mâine, la Ministerul Educaţiei, care modalităţi sunt viabile pentru operarea acestor diminuări.
Pentru că nimeni nu a propus oficial, o soluţie, în presă au apărut mai multe declaraţii şi speculaţii:
1. fie că norma didactică săptămânală de 18 ore va fi mărită;
2. fie că vor fi mărite efectivele de elevi (în concordanţă şi cu finanţarea şcolilor în funcţie de costul standard per elev);
3. fie că se va reduce numărul materiilor predate la anumite profiluri sau numărul de ore săptămânale pentru anumite discipline.
De asemenea, s-au vehiculat şi variantele că vor pleca de la catedră toţi pensionarii şi toţi suplinitorii necalificaţi.
„În primul rând, nu acceptăm aceste reduceri. Apoi, aşteptăm de la minister propunerile privind modalităţile de reducere a posturilor, nu ne putem pronunţa acum că o soluţie este mai viabilă decât alta. Încep să-mi doresc ca anul 2010 să nu fie mai rău ca 2009”, ne-a declarat, ieri, secretarul general al Federaţiei Educaţiei Naţionale, Constantin Ciosu.
„În condiţiile în care nu s-au făcut analizele la baza sistemului, dacă nu se ştie ce ar trebui să se predea elevilor, la nivel de conţinut, atunci, în afara acestor discuţii, ceea ce s-a făcut prin OU 114 e fără noimă”.
„Am sesizat o învrăjbire a generaţiilor de cadre didactice, se aruncă cu noroi în pensionari. Sigur vor fi mişcări sociale, în învăţământ în special”, ne-a spus şi Adrian Andrăşescu, preşedintele Sindicatului Liber „Educaţia” din Galaţi, afiliat FSLI.
„Aşteptăm discuţiile de marţi cu ministerul, dar e posibil ca sindicatele să primească date concrete în cursul zilei de luni, pentru ca a doua zi să discutăm pe o documentaţie exactă”.
„S-a spus că reducerile se vor opera de la pensionari, de la necalificaţi şi de la cadrele didactice auxiliare. Dar cifra anunţată nu acoperă numărul de personal din aceste categorii”, ne-a declarat şi preşedinta Sindicatului „Spiru Haret” Galaţi, Alexandrina Diaconescu.
Calitate, înainte de toate
Cert este că învăţământul a fost aşezat din nou în patul lui Procust. Noul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, le-a transmis oamenilor şcolii că „bisturiul” va ţine cont în primul rând de calitatea actului educaţional, dar şi de rezultatele discuţiilor cu reprezentanţii lor, sindicaliştii.
Cu toate acestea, într-o declaraţie de presă, oficialul nu a uitat să menţioneze faptul că „toată lumea este cu certitudine conştientă că noi trebuie să eficientizăm cheltuirea banului public în educaţie”.
Rămâne de văzut dacă reforma făcută sub presiuni financiare nu dăunează tocmai calităţii actului educaţional.
