* Mâinile lor au îmbrăcat mii şi mii de gălăţeni * Din peste 1.700 de concitadini însărcinaţi cu croitoria, au rămas doar 10 * „A te îmbrăca este o artă”, ne spune Constantin Caraghiulea, croitorul cu cea mai mare vechime în muncă din oraş * Din hainele de comandă nu se mai câştigă, însă, ca altădată * „Am avut şi 50 de oameni angajaţi în atelier, iar acum mai am doar 10. Şi nu ştiu să vă spun ce va urma …” declară cel mai tânăr croitor profesionist din oraş, Mircea Ghermăneanu * Meseria învăţată în urmă cu ani de zile se practică încă şi la stat şi la privat * „După noi, nu va mai veni nimeni, iar croitoria asta o să dispară”, spun, mascându-şi tristeţea, unii dintre oamenii care şi-au făcut un ţel din a-i îmbrăca frumos pe gălăţeni *
Ideea potrivit căreia haina îl face pe om a fost lansată, fără doar şi poate, într-o perioadă în care toată lumea bună se îmbrăca de la croitor.
Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, iar faţa subţire a gălăţeanului se ţine mai degrabă cu ajutorul hainelor de firmă mare, cu sediul în străinătate.
Ca să vedem care mai este „pulsul” croitoriei din oraş, am vorbit, pe rând, cu cel mai experimentat croitor cu şcoală, Constantin Caraghiulea, dar şi cu cel mai tânăr profesionist în domeniu, Mircea Ghermăneanu.
Arta uitată de a te îmbrăca
E adevărat că gusturile nu se discută, iar tendinţele modei se schimbă mai repede decât vremea. Totuşi, trebuie să recunoaştem că nu au fost deloc lipsite de farmec şi de eleganţă vremurile în care bărbaţii purtau doar costume, iar femeile mai mult rochii.
„A te îmbrăca este o artă, ne-a spus Constantin Caragiulea, croitor cu acte în regulă încă din 1966. Dar mai demult, pe vremea lui Ceauşescu, lumea avea mult mai multă grijă de felul în care arăta”.
„Spre exemplu, un bărbat venea la mine să-şi facă un costum pentru 1 Mai. Îl purta pe acela până la 23 august, apoi venea să îşi comande altul nou”.
„Pe la 1 septembrie îi făceam un balon, apoi un palton şi un cojoc. Toată lumea avea şi timp liber, iar preocuparea pentru astfel de lucruri era cu totul alta”.
„Acum, se cumpără mai mult hainele de gata, au mai apărut şi second-hand-urile astea unde se găsesc lucruri ieftine…”.
Croitorul gălăţean cu cea mai mare vechime în muncă, fost şef de atelier la Cooperativa Progresul, lucrează încă la stat.
„Înainte de 1989, numai în cooperativa Progresul am fost cam 1.700 de oameni însărcinaţi cu croitoria. Şi gândiţi-vă că mai exista şi cooperativa ˝Înfrăţirea˝, deci mai erau şi mulţi alţii”.
„Dar pe atunci aveam comenzi. Făceam până la 80 de costume bărbăteşti pe lună, dar şi uniforme pentru Poliţie şi Armată. Şi multe altele atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Acum am rămas vreo 10 croitori cu şcoală în tot oraşul”, ne-a mai spus Constantin Caraghiulea.
Doi dintre cei 10 lucrează aici: gazda noastră şi schimbul său, croitorul Nicuşor Pruşu.
„Ştiţi, noi am fost învăţaţi să croim orice, ne spune acesta din urmă. Ăştia care ies acum abia dacă mai ştiu să pună un buzunar şi, gata, au impresia că ştiu meserie.”
Şcoli de profil nu mai există
Din nefericire, nici măcar nu mai putem vorbi despre croitori tineri, fie ei şi neexperimentaţi. Mai întâi, din cauză că instituţii de învăţământ specializate care să îi formeze nu mai există.
Mulţi dintre cei care ştiu astăzi croitorie au învăţat la Cooperativa Progresul. După 1990, însă, nimeni nu s-a mai gândit că această meserie veche de secole ar trebui transmisă şi generaţiilor următoare.
Din păcate, nici prin atelierele croitorilor profesionişti nu mai vin gălăţeni doritori să înveţe. Cauza: clienţii sunt tot mai puţin, iar banii vin greu. Încet-încet, cei 10 croitori îşi numără anii, iar meseria îmbătrâneşte odată cu ei.
Peste 30 de ani de experienţă şi mii de clienţi
Mircea Ghermăneanu este unul dintre croitorii gălăţeni care a preferat să trăiască după legile economiei de piaţă, iar atelierul în care lucrează este unul privatizat. Este cel mai tânăr croitor format la Cooperativa Progresul, care încă lucrează pentru gălăţeni. A început în 1970.
„Poţi face treabă bună şi după cei trei ani de şcoală, dacă îţi place meseria. Mie mi-a plăcut, şi când am terminat şcoala puteam deja să fac un produs finit de bună calitate”.
„Şi aş vrea să îmi învăţ şi fiul. Asta, dacă şi el o să vrea. Pot să vă spun că am avut mii de clienţi de-a lungul anilor şi că până prin 1995 lucrurile mergeau încă bine”.
„Acum se simte că oamenii nu mai au bani. Era, ce să mai vorbim, o meserie din care se putea câştiga satisfăcător. De-a lungul vremii am avut mii de clienţi”.
„De 30 de ani lucrez în atelier, numai pe strada Bălcescu. Au fost vremuri în care am avut şi 50 de angajaţi, în atelierul acesta. Acum mai am doar 10 şi nici aşa nu ştiu cum o să mă descurc, în lipsă de comenzi”.
„Chiar în momentul de faţă se lucrează pe comenzile mai vechi, mai facem ajustări şi reparaţii ale hainelor… ”, ne explică Mircea Ghermăneanu.
Cât durează şi, mai ales, cât costă?
„Preţurile hainelor făcute pe comandă nu sunt mai mari decât ale celor ˝de gata˝. Un costum costă între 250-300 de lei, fără a include preţul materialului (pe care clientul şi-l poate aduce sau cumpăra de la noi)”.
„O fustă costă 55 de lei, o rochie 95 de lei şi aşa mai departe. Şi hainele sunt gata când trebuie. Un costum se face şi în trei zile, la urgenţă”, mai spune croitorul cu experienţă.
E drept, ar dura şi mai puţin dacă ne-am alege costumul sau ţinuta de seară, în cazul doamnelor, direct dintr-un raft.
Dar când ne gândim la câte zile irosim, uneori, căutând hainele care să ne vină ca turnate, parcă tot apelând la un croitor am economisi mai mult timp. Mai ales că hainele făcute numai şi numai pentru noi ar trebui să ne vină cel mai bine!
Mândria unei haine bine croite
Atunci când un gălăţean păşeşte ţanţos pe stradă, într-un costum nou, făcut la comandă, se mândresc de fapt, doi oameni: beneficiarul mulţumit din cale-afară de noua lui ţinută, dar şi croitorul, care vede încă o dată că munca nu i-a fost în zadar.
Cert e gălăţenii pe care criza nu prea i-a afectat ar putea să îşi comande ţinutele la atelierul unui croitor. Altul ar fi aspectul şi poate alta atitudinea celui care poartă hainele cele noi. Mai ales că este exact momentul în care să profităm de faptul că mai avem croitori, încă. Pentru că…
„Noi suntem ultimii şi, odată cu noi, cred că meseria asta va dispărea”, ne spune Constantin Caraghiulea, uitându-se undeva în zare...
Explicaţii foto:
1. Mircea Ghermăneanu, croitorul de pe strada Bălcescu: „Am avut, de-a lungul, timpului, mii de clienţi!”
2. „Croitoria a fost o meserie de lux chiar, în vremurile când făceam până la 80 de costume pe lună şi alţi 150 de pantaloni. Erau salarii ca ale unui doctor”, îşi aminteşte Constantin Caraghiulea
