I-am întrebat la un moment dat pe cei de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Galaţi de unde îşi procură cele necesare în bucătărie pentru hrana persoanelor private de libertate. Răspunsul a venit rapid: de la ferma proprie şi din licitaţii.
Trebuie să recunosc că am fost destul de mirată când mi s-a spus de ferma proprie, că de licitaţii ştiam că se organizează. În urma acestei întrebări am fost invitată să merg în vizită la ferma penitenciarului, care se află la Şendreni.
Invitaţiile, în general, nu se refuză, iar dacă mai intervine şi curiozitatea, atunci chiar că te pregăteşti de drum. Zis şi făcut. Am vorbit cu fotoreporterul şi, după ce am obţinut aprobările necesare din partea conducerii Penitenciarului, am plecat la Şendreni.
Pe drum, Safta Trincu, purtătoarea de cuvânt de la Penitenciar, şi şoferul care ne însoţea, angajat la rândul său al Penitenciarului, mi-au prezentat câteva date statistice:
„Sunt 70 de persoane private de libertate care lucrează acolo. Sunt culturi de roşii, vinete, ardei, rădăcinoase, castraveţi, fasole, dovlecei şi floarea soarelui. Sunt acolo solarii, dar şi culturi libere şi toate legumele care se produc sunt folosite în sistemul propriu”.
Două zile libere pe săptămână
Ajunşi la destinaţie, de cum intrăm pe poartă uităm că ne aflăm într-o zonă ce aparţine penitenciarului. În stânga şi în dreapta, oameni care muncesc: tund iarba, udă legumele etc.
„Avem cam 45 de hectare de teren. Sunt 28 de hectare numai cu floarea soarelui. Astăzi, de exemplu, avem 27 de oameni, din cei 70 care muncesc efectiv. Legea ne obligă să le acordăm două zile libere consecutiv pe săptămână celor care muncesc. De aceea, unii sunt în zilele libere, alţii sunt la puncte de lucru exterioare”, ne-a explicat domnul Petre (FOTO 2), unul dintre angajaţii penitenciarului care îşi desfăşoară activitatea la Şendreni.
Drumul până la camerele de „detenţie” a fost plin de povestiri. Câinii fermei ne-au acompaniat şi ei, bucuroşi să vadă oameni noi. Nucii care străjuiesc drumul de la poartă spre locul de „detenţie” ar vrea şi ei să ne spună povestea locului.
„E un loc liniştit. Nu am avut nicio tentativă de evadare de aici. De 4 ani, eu selectez oamenii care lucrează aici. Sunt un fel de Piţurcă din fotbal. Am adus până acum peste 25 de oameni din întreaga ţară. Nu m-am înşelat în privinţa nimănui. Toţi s-au dovedit a fi oameni muncitori, care îşi doresc să se reintegreze în societate”, ne-a spus Radu Nicuşor (FOTO 3).
Poveştile deţinuţilor de la Şendreni
Persoanele private de libertate care ajung să lucreze la ferma de la Şendreni au, fiecare, o istorie în spate, o poveste care îi motivează să îşi dorească o viaţa normală. În cursul vizitei la fermă am avut ocazia să stau de vorbă cu trei dintre cei 70 de oameni care lucrează acolo. Nici unul dintre ei nu este gălăţean, toţii fiind aduşi aici pentru că au dovedit că merită.
Tinore Vasile (FOTO 1) are 39 de ani, este din Bacău şi a fost condamnat pentru viol. A ajuns la Galaţi după ce Penitenciarul din Bacău a rămas doar cu secţiile pentru femei. Mai are doar 1 an de zile până când va fi eliberat şi se bucură enorm că lucrează la Şendreni.
„În 2000 am săvârşit fapta. De atunci şi până acum, de când sunt închis, mi-am văzut de treaba mea. A contat foarte mult că am avut o conduită bună până acum. Lucrez la grădină, cu nea Petrică. Sunt la Galaţi de vreo şase luni de zile. Când voi ieşi vreau să continui munca în agricultură”.
„Cu actuala soţie, care vine în fiecare lună la mine, m-am căsătorit când eram în detenţie. Am şi un copil. Am comis o faptă pentru care plătesc. Îmi pare tare rău, dar a fost o lecţie de viaţă. Sper să pot să îmi reface viaţa atunci când voi ieşi”, susţine bărbatul.
Ieri în Timişoara, astăzi la Şendreni
Ionel Antohi (FOTO 5) are 43 de ani, a venit de la Timişoara şi a fost închis în urmă cu 7 ani şi jumătate pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiei şi pentru viol. Nu mai are putere să afirme că nu a fost vinovat de acel viol pentru care plăteşte.
Singurul lucru pe care îl mai poate spune despre fapta aceea este că „era de 6 luni cu femeia care l-a acuzat de viol”.
A primit în total 12 ani de închisoare, dar munca din cadrul penitenciarului îi va scurta detenţia cu peste 370 de zile, zile câştigate.
Din Roman… la agricultura gălăţeană
Un alt deţinut, din altă localitate, o altă poveste de viaţă. Radu Vasile (FOTO 6), din Roman, are 40 de ani şi a venit la Şendreni în urmă cu 4 luni. A fost arestat în 2001 pentru că, sub influenţa băuturilor alcoolice, a comis un omor.
„Am săvârşit fapta din cauza băuturilor alcoolice. Vreau să mă reabilitez. Am deja 11 luni câştigate, adică reducere din pedeapsă. Am ajuns la Galaţi prin ANP. Am făcut cerere şi am fost adus aici. Am muncit mult pe perioada detenţiei şi vreau ca munca de aici să fie un lucru bun pentru viaţa mea viitoare. Mă ocup de întreţinerea bazei”.
„Este mult mai bine aici. Regimul deschis ne oferă condiţii mult mai bune, iar faptul că şi familia vine des să mă viziteze mă ajută să trec mult mai uşor peste această pedeapsă”, ne-a spus bărbatul.
Aproape ca în camping
Locul în care îşi petrec timpul persoanele private de libertate, atunci când nu sunt în câmpul muncii, nu arată deloc a loc de detenţie. Căsuţele în care dorm par ca acelea dintr-un camping. Am intrat într-una dintre ele şi, chiar dacă nu sunt exact condiţii de vacanţă, se trăieşte civilizat. „Toate căsuţele au toalete şi, cu excepţia uneia, au şi parchet. Se gospodăresc singuri”, ne-au spus angajaţii penitenciarului.
Cum legea le oferă două zile libere pe săptămână, timpul liber şi-l pot petrece la masa de tenis sau pe micuţul teren de sport. Am aflat chiar că lunea este zi de fotbal pentru toţi deţinuţii care se află aici.
Munca însă este pe primul plan şi de rodul activităţii lor se bucură toţi cei care se află în detenţie la Galaţi.
Chiar dacă ştiu că se află în arest, că au greşit şi că trebuie să plătească, ferma de la Şendreni le oferă celor 70 de oameni o speranţă că viaţa lor va reveni într-o zi la normal şi că vor pleca de aici cu abilităţi dobândite care să le permită să-şi câştige o pâine cinstită.
Citiţi reportajul integral ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ a „Vieţii libere” de astăzi.
