* Varianta a doua a programului guvernamental „Prima Casă” te ajută, scriptic, să-ţi ridici căminul din temelii * Dacă deţii o bucăţică de teren, poţi merge la bancă pentru a contracta un credit garantat de stat şi, gata, te muţi la propria casă! * Sună bine, nu-i aşa? Din păcate, a fost doar o farsă, una bine ambalată *
Fără gălăgie, fără pauşal…
Se iau doi tineri care locuiesc cu părinţii sau cu chirie şi cărora, în mod normal, programul „Prima Casă 2” le-ar veni ca o mănuşă.
Nu la varianta achiziţionării unui apartament finisat-„termopanat” facem referire (subiectul este arhicunoscut), ci la opţiunea ridicării unui cămin nou-nouţ (n.r. – Guvernul se bate cu pumnul în piept că se poate!).
Presupunem că cei doi soţi începători deţin un teren, atu de care trebuie neapărat să profite: ar scăpa mult mai uşor de inundaţia vecinului de deasupra, de gălăgia de pe scara blocului, de apa facturată la pauşal şi de plata liftului care, de obicei, merge doar în sărbătorile legale.
Şi poate că adoră să plivească florile din curte, e dreptul lor.
Birocraţie, dulce poezie
Construcţia unei case prin acest program guvernamental i-ar aduce însă la disperare pe nefericiţii care visează la o locuinţă pe structură de lemn sau metalică.
Singura lor şansă este că, cel puţin în Galaţi, programul nu se va putea desfăşura în condiţiile actuale, deci vor scăpa de „Prima Casă” de nebuni! Nu este nicio exagerare, birocraţia şi realitatea din teren ridiculizează declaraţiile pompos-populiste ale autorităţilor.
Vizita la bancă se încheie destul de repede, majoritatea unităţilor scuzându-se că „normele de creditare pe acest program sunt în lucru”.
De fapt, nu există interes real din partea băncilor pentru finanţarea unei construcţii prin programul „Prima Casă”!
Se mută extratereştrii la noi?
Birocraţie spuneam? Ne-ar trebui o ediţie specială pentru a cuprinde toate condiţiile de eligibilitate:
- autorizaţie de construcţie,
- contract de antrepriză,
- poliţă de asigurare a lucrărilor de construcţii-montaj,
- garanţie de bună execuţie,
- contract cu un diriginte de şantier autorizat,
- obligaţia de a asigura din surse proprii eventualele costuri suplimentare
- şi, exact ca-n spotul publicitar la obiceiurile strămoşeşti, „buletinul meteo, certificatul ventilelor pentru roţi” şi nelipsita ştampilă de timbru.
În eventualitatea în care reuşeşti să ajungi la capătul acestui labirint, ori ai nervii de oţel, ori înseamnă că încep marţienii să se mute în oraşul de la umbra combinatului siderurgic.
Profit, dar nu pentru tânărul căsătorit
Dacă funcţionarismul ar putea fi totuşi învins (deşi, am înţeles că Superman nu mai trăieşte!), în Galaţi este foarte puţin probabil ca o firmă de construcţii să se apuce de treabă prin programul „Prima Casă 2”.
Explicaţia este simplă: şi-ar vedea banii abia la terminarea obiectivului, adică peste un an, un an şi jumătate, cât prevede contractul de antrepriză, or numai marii dezvoltatori şi-ar permite acest lux.
Iar aceştia din urmă ar intra în horă dacă ar şti că, la final, profitul va fi cât Turnul de Televiziune: la o casă de 40.000 de euro, să încaseze vreo 70-80.000.
Dragi tineri căsătoriţi, nu-i aşa că-i mai bine să vă scuture vecinul de la 3 preşurile-n cap decât să daţi cât nu face pe o amărâtă de casă? Programul „Prima Casă 2” este o farsă în toată regula, dar garantată de stat!
Paşii pentru „Prima Casă 2”
· Tineri căsătoriţi, un copil.
· Domiciliu: cu părinţii.
· Obiectiv: construirea unei locuinţe.
· Mod de lucru: discutat cu reprezentanţii a patru bănci, două vizite la agenţii imobiliare, căutat firme de construcţii şi schimbat câteva vorbe, telefonic.
· Stadiul lucrărilor: documentare.
· Rezultat: nicio speranţă.
· Nervi: franjuri.
