* „Să nu plângi, mămico!” *
„Mă roagă să nu plâng. Sunt singurele momente în care plânge şi ea”, povesteşte Doina, mama Simonei, fetiţa de 9 ani bolnavă de cancer.
Cancer şi recidivă
Deşi prima operaţie, cea de anul trecut, asigura întreaga familie că tot coşmarul a trecut, trăsnetul a lovit din nou, iar cancerul a revenit. La opt ani, Simona face pentru a doua oară chimioterapie, iar lacrimile mamei, ştiute doar de ea, curg lin şi nesfârşit, ca iubirea.
Nici Doina (FOTO 2), nici Elena Boiangiu, bunica fetiţei şi cea care ne-a povestit prima despre micuţa în ochii căreia luceşte soarele şi a cărei inimioară este apăsată de tumoare, nu au cerut bani.
„Nu suntem o familie bogată, chiar ni s-au terminat cam toate rezervele, dar am vrut doar să ştie oamenii că şi copiii nevinovaţi fac cancer. Că pe lume sunt şi alte probleme decât ale vedetelor care se întreabă ce implanturi de mii de euro să mai facă”.
În acest timp, Simona suferă de Sarcom Ewing Toracal stâng şi este în plin tratament citostatic.
Nu o injecţie, ci nouă
Le-am anunţat pe cele două doamne că gălăţeni minunaţi, oameni simpli, mişcaţi de drama micuţei-soare, oameni care au învăţat că binele se face anonim, au donat bani pentru Simona.
Bani, dar mai ales suflet. Ieri, Doina, împreună cu Elena Boiangiu, bunica Simonei, au ridicat de la casieria „Vieţii libere” 960 de lei şi 50 de euro, iar mămica Simonei a plâns iar.
„Să le spuneţi oamenilor că le mulţumim din suflet. Că vom continua să luptăm, să mergem la Bucureşti. Rezultatele analizelor Simonei au fost foarte rele ultima oară - în loc de o injecţie care să o restabilească după chimioterapie, ei i-au fost necesare nouă”.
„Dar râde şi e foarte fericită. Nu ştiu dacă înţelege ce e cancerul, nu am întrebat-o niciodată. Ştie că are o tumoare şi atât. Ne susţinem unii pe ceilalţi, nu plâng niciodată în faţa ei. Atâta mă roagă: ˝Mămico, nu plânge, că plâng şi eu˝”.
Un râu de diamante
Iar Doina mai are un mesaj, pentru mămicile care ca şi ea, luptă pentru viaţa copiilor lor: „Să aibă curaj”.
Nu o uitaţi pe Simona, gălăţeni – este fetiţa ale cărei cosiţe blonde s-au dus odată cu citostaticele. Este copilul de opt ani pentru care colegii şi învăţătoarea ei se roagă. Este micuţa pe ai cărei obraji somnoroşi licăresc, noapte de noapte, diamantele Doinei.
