* „De ce numai la noi, în Aeroport, se dă foc la frunze?” *
Întrebarea Teodorei Sura, cititoarea „Vieţii libere”, nu putea să nu atragă atenţia. Nu de alta, dar fac parte dintre locuitorii frumosului cartier care an după an inhalează fumul acru-înecăcios al frunzelor strânse la tomberoanele de gunoaie.
Blocuri întregi şi sute de locatari lăcrimează şi îşi închid prea târziu ferestrele: fumul toamnei prăjite în tomberon a intrat deja în fiecare ungher al casei şi nu se dă dus cu una, cu două.
Reţetă de luat nasul
Care este reţeta? Simplu: se ia una bucată de om cu simţ civic şi se adaugă un morman de frunze lăsat de izbelişte de măturători. Frunzele se pun peste resturile menajere strânse la tomberoanele acelea mari, pe care le mai vedem doar în cartiere, că prin centru şi-au făcut loc cochetele tomberoane argintii, pe rotile.
Se adaugă foc şi, deşi nu este ness, tot „instant” se numeşte, chit că e o mizerie de-ţi rupe simţul mirosului.
Fără nici o rugăminte!
„De ce daţi foc la frunze?”, îl întreb pe omuleţul negricios ocupat să scormonească în căpiţa de frunze-gunoaie. „Igienizez, doamnă”. „Dar v-a rugat cineva?”, insist de-a dreptul nepoliticoasă. „Ei, parcă stau să mă roage! Nu m-a rugat niciodată, şi fac asta de 17 ani, de când am plecat din laminor”.
Ca să cităm, aşadar, din clasici - „Există o explicaţie”: a plecat omul din laminor, doamna Sura, ce să-i facem?
