Miercuri, în prima zi de iarnă, Galaţiul s-a trezit mai târziu, mai greu. Doar vântul, ploaia rece şi lapoviţa răscoleau străzile eliberate în parte de povara obişnuită a cohortelor de maşini.
În Vadu Ungurului, ţinta noastră din acea zi de sărbătoare naţională, străduţele, casele ce se înşiră dinspre Domnească spre Brateş dormitau şi ele sub o plapumă nouă, albă şi rece.
Ici-acolo, câte un căţel cuibărit lângă o poartă sălta curios capul spre noi cei ce îndrăznisem să pătrundem în intimitatea matinală a vechiului cartier gălăţean.
Însoţit de colegul Bogdan, făcusem deja un tur al perimetrului în care urma să ne potolim curiozitatea de gazetari, dar încă nu ştiam de unde să începem. De fapt, nu era deloc greu…
Am realizat asta chiar în preajma chioşcului nostru de difuzare a „Vieţii libere.” Eram aşteptaţi deja de câţiva dintre cititorii noştri fideli din zonă. E mare lucru să ştii că într-o zi cu o vreme aspră, nişte oameni, cititori de „Viaţa liberă”, aşteaptă întâlnirea cu cei ce le oferă zi de zi jurnalul.
Discuţia cu cititorii s-a legat lesne. Mai întâi, chiar acolo, lângă chioşcul de ziare, iar mai apoi pe la câteva din punctele pe care dumnealor le considerau demne de a fi luate în condei.
(Ne)civilizaţia gunoaielor
Gunoaiele, la grămadă, în stradă
Gunoaiele menajere din gospodăriile locuitorilor zonei îşi aşteaptă şi ele rândul, ca şi în alte zone şi pe alte străzi ale oraşului, direct pe trotuar.
„N-avem o ghenă de gunoi unde să putem arunca gunoaiele în mod civilizat. Nu le putem sorta, nu avem tomberoane pe categorii, astfel încât le dăm pe toate la grămadă”.
„Am văzut şi în ziarul dumneavoastră, în ziarul nostru de fapt, că până şi gospodarii de pe la sate şi-au amenajat platforme de gunoi cu tomberoane în care pot sorta reziduurile menajere pe care le depun acolo”, spune supărat Neculai Radu, care-şi are domiciliul pe strada Ştiinţei nr.102.
Şi are mare dreptate cititorul, pentru că, aşa cum vedeţi şi în FOTO 2, colectarea gunoaielor menajere e departe de a fi cât de cât civilizată.
Nemulţumiri - Străzile, asfaltul, canalizările…
Nici Mihai Tăbăcaru, de pe strada Ştiinţei nr. 225, nici Gheorghe Marcovici, care locuieşte pe o alee ce dă în strada Tudor Vladimirescu nu sunt deloc mulţumiţi că străzile cartierului nu sunt asfaltate ca lumea, că nu au fost bine făcute canalizările, care n-au înclinaţia necesară, care se înfundă şi aşa mai departe (FOTO 3).
Plus că partea dinspre Brateş a străzii Tudor Vladimirescu nu e deloc asfaltată. Deh! Ce-ar mai fi fost să fie, dacă ar mai fi prins li niscaiva lucrări ISPA?
Deocamdată, locuitorii zonei se dovedesc cel puţin după cum pun problema nişte oameni gospodari, responsabili, pe care chiar îi interesează pe unde calcă, pe unde ajung acasă, pe unde pleacă…
Un complex în paragină
Un alt reper negativ arătat cu degetul de locuitorii zonei îl reprezintă şi complexul comercial de la intersecţia străzilor Domnească şi Afinului, aproape de Spitalul TBC (FOTO 4).
„A rămas şi acest obiectiv de izbelişte, ne spune un alt cititor din zonă. Aveam acolo de toate, dar acum n-a mai rămas nimic. Primăria a luat un spaţiu pe care-l foloseşte pentru nu ştiu ce ajutoare, dar în rest e paragină şi, cum vedeţi, pe aici pe la noi nu prea avem de unde să facem cumpărăturile”.
Ştim şi noi de acest fost complex comercial, am văzut spaţiul, l-am fotografiat, dar, din păcate, nu e singurul care a fost lichidat de economia de piaţă gălăţeană a ultimilor ani. Poate, cine ştie, se va găsi vreun întreprinzător care să-i dea valoarea de altădată!
Familia Cânepă, cu casa pe trotuar
Neculai Radu, un cititor consecvent al „Vieţii libere”, legat de o viaţă de ziar, a ţinut neapărat să fie şi dânsul la întâlnirea cu noi. Ne-am bucurat să-l salutăm şi să-i ascultăm păsurile, pentru că, la rându-i, ne-a ajutat, atât cât l-a ţinut viaţa de tipograf, să tipărim ziarul.
„N-aveam cum să-mi nu-mi permit luxul de a nu veni la întâlnire, mai ales eu, care ştiu bine-bine greutatea cuvântului tipărit. Dar n-am venit cu mâna goală, uitaţi acolo, vedeţi, prispa de la casa familiei Cânepă a muşcat serios din trotuarul dinspre sud, adică din cel de pe strada Bravilor şi ne creează probleme mari tuturor, dar mai ales nouă, celor mai în vârstă, întrucât trebuie să ocolim porţiunea, intrând pe carosabil”. (FOTO 5)
„Nu înţelegem de ce o proprietate particulară s-a întins peste domeniul public, de fapt, pe trotuar. Iarna e cumplit, încercăm să evităm porţiunea cu pricina, ieşim în carosabil, unde trebuie să evităm maşinile, ele pe noi, dar trebuie să avem grijă şi la denivelări şi gropi. Când se va reveni oare la normal în această zonă?”.
Chiar aşa, e într-adevăr, tare curios cum poate dăinui o asemenea situaţie. Ce-i drept, n-o să fie prea uşor de rezolvat, din moment ce peretele dinspre sud al clădirii a fost înălţat chiar pe trotuar! Dar, mă rog, cine a acceptat aşa o anomalie n-are decât să o elimine!
Gaura din gardul Spitalului de Psihiatrie
La Spitalul De Psihiatrie s-a înălţat un gard mare, solid, înalt, dar că, în partea dinspre nord, n-a fost încheiat, a rămas acolo o gaură.
„Pe acolo ies unii bolnavi, mai ales cei cu probleme psihice, se duc la băutură, după care vă închipuiţi ce se poate întâmpla. Culmea, pe poartă nu poate intra şi ieşi nimeni fără să fie luat la control de oamenii de pază, dar prin gaura pe care o vedeţi din gard poate trece oricine, fără nicio problemă”, completează domnul Emil Constantinescu.
Am mers la faţa locului şi, după cum vedeţi şi în FOTO 6, informaţia venită de la cititorii noştri se verifică. Astupaţi-o, fraţilor dacă tot aţi început o treabă, altfel ce rost mai are paza de la poarta spitalului?
