Hărțuirea sexuală reprezintă "orice comportament nedorit verbal, non-verbal sau fizic de natură sexuală, care apare cu scopul sau efectul de a viola demnitatea unei persoane, de a-i crea un spațiu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv". Hărțuirea sexuală nu depinde de intenția persoanei care hărțuiește, ci de impactul pe care comportamentul de hărțuire îl are asupra victimei.
Comisia Europeana definea în 2013 hărțuirea sexuală ca formă de discriminare și violență interzisă de lege. Hărțuirea sexuală este un comportament de care este responsabilă sau vinovată doar persoana care hărțuiește. Nu vor fi încadrate drept comportamente de tip hărțuire cele care sunt manifestate într-o relație caracterizată de siguranță fizică și relațională, din care nu lipsește acordul, consimțământul.
Ce este și ce nu este hărțuirea sexuală?
În România, hărțuirea sexuală este sancționată prin Legea 202/2002 și este definită ca fiind un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
Totodată, în Codul penal, hărțuirea sexuală este considerată infracțiune atunci când victima este intimidată sau pusă într-o situație umilitoare în repetate rânduri, fiind definită ca "pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare" și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă (Codul penal 2009). Hărțuirea este reglementată și în OUG 137/2000, unde este prezentată ca o formă de discriminare și intră sub incidența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
"Dintre caracteristicile constante ale comportamentelor de hărțuire sexuală sunt menționate adesea dezechilibrul de putere și absența consimțământului uneia dintre părți cu privire la comportamentele, mesajele, atitudinea celeilalte. Un aspect demn de luat în seamă atunci când încadrăm un comportament ca fiind hărțuire sexuală vizează luarea în considerare a rezultatului și impactului acelui comportament asupra victimei, nu a intenției celui care face comportamentul", este de părere Diana Stănculeanu, expert național în sănătate mintală, formator și supervizor în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Ce comportamente descriu hărțuirea sexuală?
Comportamentele verbale pot fi reprezentate de glume sau bancuri de natură sexuală, comentarii despre viața privată sau felul în care arăți (care pot părea uneori complimente), porecle și expresii cu conotație sexuală, emailuri, scrisori, bilețele sau mesaje text cu tentă sexuală sau insistențe privind acceptarea unor întâlniri sau a unei relații.
"Și condiționarea evaluării academice sau profesionale de acceptarea unor relații sexuale poate reprezenta hărțuire sexuală. Hărțuirea sexuală non-verbală este reprezentată de atingeri (masajul umerilor, îmbrățișări, ciupituri, mângâieri), împărtășirea de materiale de natură sexuală sau pornografică sau expunerea indecentă a unor părți ale corpului. Toate acestea au loc fără consimțământul persoanei căreia îi sunt adresate", adaugă Cristina Petrescu Ghenea, medic psihiatru, psihoterapeut de familie și cuplu.
Ce implică hărțuirea sexuală subtilă
Uneori, hărțuirea poate fi atât de subtilă, încât persoana să pună la îndoială felul în care percepe ceea ce trăiește, să se întrebe dacă ceea ce gândește este numai în mintea sa, dacă ceea ce simte este exagerat sau nu.
"Utilizarea anumitor cuvinte, priviri, gesturi, sunete, insinuări, minciuni sau defăimări sunt comportamentele cele mai utilizate în acest sens. Tocmai din acest motiv, hărțuirea sexuală trebuie privită din perspectiva impactului pe care comportamentul de hărțuire îl are asupra persoanei hărțuite, indiferent de intenția celui care hărțuiește", afirmă Mihaela Svet, psihoterapeut de familie și cuplu, contributor al platformei paginadepsihologie.ro.
Cum putem stopa hărțuirea sexuală?
Specialiștii consideră că educația sexuală este unul dintre cele mai puternice instrumente prin care se poate preveni sau facilita identificarea rapidă și denunțarea comportamentelor de hărțuire sexuală.
"Departe de a fi ce susțin mulți că este, o modalitate prin care copiii sunt încurajați și pregătiți pentru inițierea precoce a relațiilor sexuale, educația sexuală familiarizează copiii cu conceptul de intimitate, spațiu personal, limite personale și consimțământ, îi sprijină în a identifica comportamentele explicite sau subtile de abuz, îi învață să recunoască atingerile potrivite și nepotrivite, să limiteze bullyingul cu conținut sexual, să raporteze comportamentele de hărțuire din mediul online (ex: sexting), creează premise pentru comportamentele asertive (a spune Nu!; Stop!, a pune limite, a confrunta) și, foarte important, elimină rușinea din relația cu propriul corp și relațiile interumane, încurajându-i pe copii să comunice cu transparență despre orice situație în care nu se simt în siguranță, fizic și emoțional. O altă nevoie ține de instruirea profesioniștilor din sistemul de poliție și juridic, care, din păcate, în continuare responsabilizează victima pentru apariția comportamentelor de hărțuire", completează expertul Diana Stănculeanu.
(articol realizat din surse online)
