La vremuri noi, se caută boier pe măsură: Pierdem şi palatul Conachi!

La vremuri noi, se caută boier pe măsură: Pierdem şi palatul Conachi!
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Criza se adânceşte, cultura suferă * Lipsa banilor poate fi compensată de parteneriate şi inventivitate


După apeluri repetate şi surde, făcute, sub mai mulţi preşedinţi academici, proprietarului de dinainte de comunism - Academia Română, să revendice palatul de la Ţigăneşti, realitatea este una care, deşi nu ne convine, nu poate fi contestată. Aşa cum a atras recent atenţia şi directorul Casei de Cultură Tecuci, prof. Viorel Burlacu, conacul primului nostru poet cult, Costache Conache, se degradează pe zi ce trece: pereţii se crapă, iar prin acoperiş curge! Proprietarul, Dunasi SA Galaţi, fosta societate hotelieră a SIDEX, este în lichidare judiciară din 2008, iar firma lichidatoare, Insolvexpert SRL, poate să-i asigure doar paza; ceea ce înseamnă că atracţia turistică nu mai poate fi nici vizitată. Palatul, cu o superbă poartă neogotică la intrare, a fost scos la vânzare, dar nu sunt amatori: o investiţie mare, costuri uriaşe pentru reabilitare! Nu se găsesc boieri interesaţi! Academia, proprietarul de drept dinainte de era comunistă, nici nu s-ar pricepe să scoată bani din clădirea care pe vremea comunismului a fost sediu de CAP, apoi hotel „pentru oamenii muncii” din CSG, mai mult, loc de protocol înalt. Şi acum ar putea fi folosit la aşa ceva, dacă s-ar găsi de pildă un miliardar chinez fără castel…

Temă foarte grea pentru CJ! Imposibilă?

Pentru că, de-a lungul timpului, şi Consiliul Judeţului a fost invocat în ecuaţie, ca posibil cumpărător, am discutat cu preşedintele actual al acestuia, dr. Nicolae Bacalbaşa. Preşedintele nu scoate din calculele viitoare şi o asemenea posibilitate, însă vremea prezentă e de criză, bani nu sunt, iar Consiliul are deja nevoie stringentă de un sediu pentru Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie a retrocedat clădirea veche, iar teatrul „Gulliver” se înghesuie peste Teatrul Dramatic. Poate ar fi util un parteneriat cu autorităţile tecucene la un proiect cu finanţare europeană? N-ar fi exclus, dar ar trebui găsită întâi o bună, eficientă şi permanentă întrebuinţare a edificiului. Şi aşa, amintim noi, CJ a câştigat în trecut finanţări europene mari pentru reabilitarea vilei de la Vlădeşti, pe proiect ecologic, şi de la Zătun, pe unul economic transfrontalier, pentru ca mai apoi clădirile să zacă fără încărcare. Directorul Burlacu a evocat anii când la palatul lui Conachi se desfăşura festivalul naţional închinat poetului premergător. Directorul Muzeului de Istorie, prof. Cristian Căldăraru, care a adunat un adevărat dosar al monumentului, ia în calcul şi organizarea, dacă palatul ar reveni Culturii judeţene, a unor Colocvii ale Unirii, proiectate iniţial pentru Mânjina: ca şi la conacul lui Negri, în palatul lui Conachi s-au întâlnit paşoptiştii, punând la cale Unirea! Iar Cuza chiar voia să stabilească la Galaţi capitala României… Dacă Academia a adăugat două aripi clădirii, după 1900, iar comuniştii, o intrare modernistă nepotrivită, cel puţin poarta în stil neogotic ar trebui restaurată. Vizitatorul acestui ansamblu aflat la numai trei kilometri de Tecuci, poate merge şi la mormintele familiei Conachi din satul Ţigăneşti, unde, printre alţii, la biserica Sf. Nicolae, odihneşte, alături de Ecaterina (Cocuţa), fiica lui Conachi, căsătorită cu caimacanul Vogoride, căruia i-a luat scrisorile secrete, făcând astfel posibilă întreaga istorie a Unirii, şi al doilea soţ al ei, Ruspoli, fost primar al Romei.


 

Costache Conache, poet-pionier şi aspirant la domnie

"Săracelor tinereţe!/ Călătoare şi drumeţe/ Pe minută şi pe ceas:/ Chiar ca nisce viorele/ Şi timpurii brânduşele/ Viaţa vi-i cât un popas!”, scria primul poet român, Costache Conachi, în poema „Săracelor tinereţe”. Tânăr, cel mai bun inginer hotarnic, mason ieşean, de două ori ridicat în rang de mare postelnic (adică cel mai apropiat lui vodă, sfătuitor, consilier am spune astăzi – putea intra şi nechemat în iatac, conducea solii, era membru în sfatul domnesc), apoi mare vornic (locţiitorul lui vodă în judecăţi, similar ministrului de Interne modern), vornic (şef) al poliţiei ieşene, mare logofăt chiar de două ori, ultima dată numit de guvernatorul rus al Principatelor, Pavel Kiseleff, care i-a acordat şi ordinul mare rusesc al Sfântului Vladimir. Logofătul redacta hotărârile domneşti, ca şef al cancelariei, cum ar fi astăzi secretarul general al Guvernului, iar marele logofăt era chiar cel mai mare dregător în Sfatul boieresc, un fel de prim-ministru, prezident al sfatului boieresc, cel mai mare dintre boieri în rang, cu venituri dijma – zeciuiala, adică a zecea parte din câştigurile obştei – ţinutului Cernăuţilor. A candidat la domnie. A lucrat la Regulamentul Organic – prima constituţie modernă a noastră, impusă de ruşi. A adunat „Poezii, alcătuiri şi tălmăciri”, în 1856, a tradus din franceză, versurile sale au fost „şlagăre” cântate de câte un Barbu Lăutaru.

Citit 2715 ori Ultima modificare Marți, 08 Ianuarie 2013 23:12

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.