Dacă, spre deosebire de fileştenii din cartierul nou, localnicii din cartierul vechi se mai bucură de lumină sau canalizare, toţi până la unul sunt nemulţumiţi de lipsa asfaltului, de mocirlă, de mizerie. “Mocirla este până la genunchi. Coboară copiii din microbuz şi vin acasă precum porcii. Opt ani ne-am rugat, am făcut adrese şi ni s-a spus mereu că s-au terminat fondurile. În 2005 mi-a răspuns primarul de atunci în felul următor: întrucât s-au terminat fondurile, anul acesta nu putem face nimic, în 2006 o să încercăm să facem şi la dumeavoastră. A venit, a aruncat două maşini de asfalt în cartierul vechi şi atât”, a explicat doamna Caliopia Budescu, care locuieşte pe strada V.A. Urechia din cartierul Fileşti. Aceeaşi problemă o au chiar şi cei de pe Ioan Ionescu de la Brad, care au canalizare. Nu mai spunem de luptele pe care le duc la fiecare ninsoare cu nămeţii, după topirea zăpezii cu nămolurile, iar vara cu praful.
Lupte pentru extinderea reţelei de drumuri
După lupte îndelungi şi fără să-şi pairdă speranţa, dar bosită, Constanţa Ghibirgiu încearcă în continuare să convingă Primăria să extindă reţeaua de drumuri în Tarlaua 77/1 din extravilanul localităţii spre Vînători. Planul parcelar pentru extinderea reţelei de drumuri a fost vizat spre neschimbare, iar un răspunsul dat de primarul Marius Stan, în septembrie 2012, a fost că Tarlaua se află în extravilan şi deocamdată nu sunt fonduri pentru extinderea reţelei de drumuri în zonă. Cu alte cuvinte, nu se poate.
Plimbare scurtă de doi kilometri
Transportul în cartierul Fileşti este inexistent. Cum autobuzul 25 ajunge numai până în centrul Fileştiului, care e fixat numai de existenţa pubelelor de gunoi, la întretăierea străzilor Fileşti, V.A. Urechia, Ştefan Petică, oamenii trebuie să meargă mult amar de vreme de la staţia de autobuz până acasă, prin mocirlă, şi invers. “Maşina vine până în vale, în centrul Fileştiului, dar nu urcă şi în Cartierul Nou. Am copil de grădiniţă şi fetiţă în clasa 1, care se duce tocmai în oraş la şcoală şi trebuie să meargă pe jos doi kilometri până în staţie. Ţi-e milă de ei când îi vezi că pleacă dimineaţa pe jos, prin frig. Drumuri nu sunt, transport nu avem, lumină nu este. Cum putem supravieţui?”, a mai spus un localnic. Mai este şi costul transportului. Nu numai că staţia de autobuz este departe de casele multora, dar nici nu există un traseu care să-i ajute să nu schimbe mai multe maşini. “Trebuie să dau şase lei pentru orice ieşire din cartier. Dacă mă duc în piaţă, trebuie să schimb două maşini. Dacă mă duc de trei ori pe săptămână în piaţă, mai cumpăr şi medicamente de 200 de lei, unde ajung cu pensia mea de 580?”, mai punctează Caliopia Budescu.
