Ce alegem în condiţiile în care căldura furnizată de sistemul centralizat devine tot mai scumpă * Centrală termică, centrală electrică sau calorifere pe ulei? * Ne întoarcem la sobele cu lemne
Chiar dacă sistemul centralizat de încălzire ar trebui să fie cel mai convenabil ca raport preţ-calitate, realitatea este cu totul alta. Uzat, plesnind din toate încheieturile, cu pierderi imense, sistemul centralizat duce adesea costurile de încălzire ale unui apartament la niveluri ameţitoare. Dacă în ecuaţie mai punem faptul că, nu de puţine ori, plăteşti, dar nu beneficiezi de serviciile promise, nu e de mirare că, sătui de ineficienţa sistemului, tot mai mulţi gălăţeni preferă să se debranşeze şi încearcă, după buzunar, să găsească soluţii alternative de încălzire.
Costurile sistemului public
Costurile de încălzire pentru un apartament de două camere au ajuns în medie la 500 de lei pe lună, o sumă pe care nu toate buzunarele o poate suporta. Nu mai spunem de faptul că la sistemul centralizat, oamenii sunt la mâna unui întreg lanţ de termoficare. Gălăţenii racordaţi la sistemul centralizat ţin atât de furnizorul agentului termic, cât şi de distribuitor şi de furnizorul de gaz metan. Plus că există continuu şansa ca între cele trei să intervină dispute, iar populaţia să fie prinsă la mijloc. De asemenea, există şi datoriile vecinilor, din cauza cărora Asociaţia de locatari putea rămâne fără căldură.
Alternativele încălzirii centralizate
Centrala termică. Una dintre primele alegeri ale gălăţenilor în reducerea costurilor o reprezintă centrala termică. Pentru încălzirea unui apartament cu două camere, cu o suprafaţă de aproximativ 50 de metri pătraţi ar fi necesară o centrală de 24 kw, care ar costa în magazinele specializate undeva la 2.000 de lei, pe puţin. Dar aici se adaugă costurile instalaţiei aferente şi avize. Pentru o cameră de 20 metri pătraţi, de exemplu, ar fi necesar un calorifer de 1.200 mm lungime şi 600 mm lăţime, iar pentru o a doua cameră de 30 de metri pătraţi, un radiator de 1600 x 600, pentru care gălăţeanul ar trebui să scoată din buzunar în jur de 650 de lei.
Dar nu poţi pune calorifer numai în camere, excluzând baia şi bucătăria. Se adaugă filtrele, termostatul, robineţi, conductele de instalaţie termică. De asemenea, pentru instalarea unei centrale este nevoie de o serie de avize. În acest punct, gălăţeanul trebuie să scoată din buzunar aproximativ 350 de lei pentru proiectul de debranşare, între 350 şi 600 de lei pentru racordarea la gaze plus taxele de verificare, iar la urmă aproximativ 450 de lei pentru execuţia lucrărilor.
În concluzie, potrivit firmelor care vând centrale termice costurile iniţiale ar ajunge la aproximativ 7.000 de lei. În medie, pe lună, în cazul în care nu se zgârceşte la căldură şi apă caldă, posesorul unei centrale termice ajunge să plătească o factură la gaz de 250 – 300 de lună, iar amortizarea costurilor iniţiale s-ar face în aproximativ opt ani. „Avantajul centralei termice este confortul. Am apă caldă şi căldură când vreau. Nu mai ţin de nimeni. Pot gestiona căldura pe fiecare cameră şi ştiu pe ce dau banii”, a explicat unul dintre clienţii unei firme de aparatură destinată încălzirii. Centrala termică oferă posibilitatea încălzirii atât a ambientului, cât şi a apei. Deci rezolvă din start două probleme majore, mai ales că, adesea, nici apa caldă nu este chiar apă caldă.
Centrala electrică este o altă sursă alternativă de încălzire, iar în magazine poate fi achiziţionată contra sumei de 2.000 de lei. Are, aşadar, cam acelaşi preţ de achiziţionare cu centrala termică. Pentru încălzirea unui apartament de două camere este necesară o centrală electrică de 6 kw putere şi consumă aproximativ 836 kw lunar. Asta înseamnă că gălăţeanul care alege să îşi încălzească apartamentul cu o astfel de centrală ar scoate din buzunar cam 320 de lei pe lună. În schimb, centrala electrică nu încălzeşte şi apa, iar pentru asta proprietarul apartamentului trebuie să îşi achiziţioneze şi un boiler. Însă, potrivit unei firme specializate în instalaţii de încălzire, la o centrală electrică există şi riscul ca instalaţia electrică să nu suporte un consum atât de mare şi de îndelungat.
Caloriferele electrice. Cea mai economică soluţie de încălzire pare să fie, aparent, caloriferul electric pe ulei. Un calorifer electric cu şapte elemenţi şi cu o putere de 1,5 kw pe oră costă 100 de lei, iar unul cu 13 elemenţi şi cu o putere de 3 kw costă 160 de lei. În schimb, potrivit tuturor retailerilor, nu ajunge un singur calorifer electric pentru o cameră. Astfel, pentru încălzirea unui apartament cu două camere sunt necesare cel puţin patru calorifere. Dacă ţinem caloriferul de 1,5 kw pe oră în priză toate cele 24 de ore ale zilei, timp de 30 de zile, ajungem la un consum de 1080 de kw, ceea ce face ca preţul căldurii prin sursa aceasta să depăşească chiar factura la încălzire prin sistemul public. În aceste circumstanţe, caloriferul electric rămâne mai degrabă o soluţie provizorie, care nu se poate folosi timp îndelungat.
Încălzirea casei cu teracotă pe lemne
Potrivit retailerilor magazinelor din Galaţi care deţin spre vânzare sobe de teracotă, o astfel de sobă cu plită, cu o putere de 8 kw, ajunge la 1.200 – 1.300 de lei. O asemenea sobă are puterea de a încălzi mai mult de 30 de metri pătraţi şi ar consuma lunar aproximativ 500 –700 kg de lemne. Având în vedere că o tonă de lemn pentru foc poate costa între 200 de lei şi 500 de lei, pare să fie una dintre cele mai ieftine soluţii pentru încălzire. Pe de altă parte, desigur, nu e chiar simplu să-ţi pui sobă la bloc. În ceea ce priveşte alte variante de încălzire, cum ar fi centrala pe lemne sau panourile radiante, vom reveni.
