Viitorii miri sunt sortiţi unul altuia de mici * O mireasă poate costa şi o sută de milioane lei vechi * Deşi, de regulă, nu se căsătoresc şi religios, familiile de romi rămân unite până la moarte
Căldărarii din Iveşti sau, cum li se mai zice, "romii cu fuste lungi" încă mai umblau, acum 60-70 de ani, cu căruţele. Viaţa de familie la cort, la marginea oraşelor, avea alte ritmuri, o spun puţinii bătrâni care au prins şatra. Femeile, călite la drum lung, năşteau uşor în căruţă, cu moaşa satului. Mesele în natură erau la comun, n-aveau nimic intim. De altfel, veselia şi durerea erau împărţite, tot la comun, de cei 200-300 de oameni din şatră.
O zi întreagă se numără fustele de zestre
Deşi stabilite la casa lor, cele peste 600 de familii de romi din Iveşti, care nu au renunţat o clipă să vorbească limba romani, împart tot la comun tristeţile şi bucuriile. Raportat la obiceiuri, căsătoria pare să fie cel mai important eveniment din viaţa unei familii. Nu e o legendă că părinţii se încuscresc chiar de când copiii lor sunt mici. Fata şi băiatul sunt sortiţi unul altuia de la naştere, iar viitoarea mireasă e lăsată în casa soacrei din adolescenţă, ca să se obişnuiască cu noua familie, spune Viorica Gotu, lidera comunităţii de romi din Galaţi.
Mama de fată petrece ani în şir pregătind zestrea pentru nuntă. Nevasta bulibaşei din Iveşti, Gina, are deja în jur de trei sute de fuste, costume, dar şi câteva zeci de cuverturi, pentru cele două fete adolescente. Alte câteva sute vor fi croite în următorii ani, cu materiale aduse din străinătate. „Cu cât are mai multe fuste, cu atât valoarea fetei e mai mare. Se dau cu sutele. Acum se poartă cele mai strălucitoare şi mai puţin cele înflorate, dar peste câţiva ani cine ştie cum va fi moda. După nuntă, mai mulţi flăcăi scot zestrea în stradă, la casa fetei, apoi o duc în faţa casei băiatului. Se stă o zi întreagă să fie numărate şi admirate, se fac grătare, se petrece”, aflăm de la nevasta bulibaşei. Fata trebuie să mai aibă ca zestre şi o salbă de cocoşei de aur, dar nici cheltuiala cu un băiat nu e mică: el trebuie să aibă deja casă şi o dotă care arată cât de înstărită e familia lui.
Preţul fetei şi ruşinea de ochii lumii
Dincolo de zestre, fetele au o altă valoare, stabilită chiar în bani, spune Viorica Gotu: „În ciuda aparenţelor că bărbatul e cel important în familie, femeia e la loc de cinste, pentru că dă naştere copiilor. Tocmai de aceea ea are şi un preţ, stabilit de la început, deodată cu înţelegerea. Astfel, familia băiatului trebuie să dea familiei fetei preţul arvunit, ca o garanţie că cei doi vor întemeia o familie, dar şi ca să acopere cheltuielile cu nunta. Cine „strică înţelegerea” (adică renunţă să mai facă pasul spre căsătorie) e nevoit să spele ruşinea de ochii lumii şi să plătească celeilalte familii valoarea stabilită.” Acum 60 de ani, o fată putea ajunge la 15.000 de lei (banii din vremea aceea), acum câteva zeci de ani se cerea şi o sută de milioane de lei vechi. Nu e de mirare că, astfel, căsătoriile la romii din Iveşti nu sunt niciodată mixte. În schimb, dacă în urmă cu ceva timp era literă de lege respectarea înţelegerii, acum, dacă nu se plac cu adevărat, tinerii nu mai sunt atât de constrânşi să facă pasul împreună.
Fetele de romi sunt crescute şi pregătite de mici pentru a fi mame şi soţii aşa cum cere tradiţia: „N-o să vedeţi o fată de 16-17 ani să nu ştie ce se face într-o casă, să gătească, să păstreze curat”. De altfel, ei se laudă că o familie mai unită ca a lor, care n-a auzit niciodată de despărţire, mai rar există. În acest sens, gura lumii, banii plătiţi pentru „înţelegere” sau, de ce nu, chiar faptul că viitorii soţi se ştiu de mici copii are fiecare rolul său.
ÎN RUBRICA "SOCIETATE" A SITE-ULUI WWW.VIATA-LIBERA.RO PUTEŢI CITI PREZENTAREA ALTOR TREI COMUNITĂŢI ETNICE DIN GALAŢI
