Deşi au mai rămas doar 140, faţă de cei 17.000 câţi erau în perioada interbelică, evreii din Galaţi sunt o comunitate puternică, strânsă în jurul impunătoarei sinagogi din centrul oraşului. Îi unesc istoria de câteva sute de ani pe aceste meleaguri, legătura indestructibilă cu Israelul şi amintirea nealinată a Holocaustului, care a înghiţit pe cineva drag din orice familie de evrei. Preceptele din Talmud, cartea de căpătâi a comunităţii de rit iudaic, nu sunt uitate nici în acest colţ de lume, în viaţa de zi cu zi, acestea devenind legi intransigente de conduită morală.
„Mazal tov”, urare pentru miri
Deşi respectată, instituţia căsătoriei civile e puţin importantă, faţă de cea religioasă. În spiritul „legii lui Moise şi a Israelului”, căsătoria la sinagogă presupune încheierea unui act numit „Ketubah”, prin care bărbatul îşi ia angajamentul, inclusiv financiar, pentru cazul în care cei doi soţi se despart. „Nu e o constrângere de ordin material, suma înscrisă datând din timpurile străvechi. Dar arată că bărbatul îşi asumă responsabilitatea vieţii împlinite de familie”, explică preşedintele Comunităţii Evreilor din Galaţi, Sorin Blumer. Cum în ultima vreme căsătoriile au fost mixte, ultima nuntă între doi gălăţeni de origine evreiască pecetluită cu un asemenea act a avut loc înainte de ’89. Cunoscută mai ales din filme, tradiţia spargerii paharului reprezintă o parte infimă din ceremonia religioasă. „Spargerea paharului, moment în care se urează „Mazal tov”, are o parte tristă – simbolizează dărâmarea celui de-al doilea templu şi asta nu ai voie să uiţi niciodată. Partea de bucurie este că mariajul este astfel pecetluit”, aflăm de la domnul Blumer. În nunţile strict tradiţionale se păstrează un tipic al cerutului fetei, dar şi obiceiul ca, la petrecerea propriu-zisă, femeile să danseze doar cu mireasa, iar bărbaţii doar cu mirele.
Numele evreiesc
Obiceiurile legate de naştere, atribuirea prenumelui şi maturitate se păstrează mai bine, chiar şi în unele familii mixte. Însă un copil va fi considerat de origine evreiască numai pe linie maternă, doar dacă mama e evreică. Ritualul „Brith Milah” - tăierea împrejur - are loc la opt zile de la naştere. Copiii primesc un prenume tradiţional evreiesc, însemnat doar într-un act religios. De obicei acest nume nu corespunde cu cel din buletin. Cu numele religios vor fi apelaţi la ceremoniile religioase. Un alt moment important în ciclul vieţii unui evreu este majoratul, care se face la împlinirea vârstei de 13 ani, moment care are, de asemenea, importanţa sa în ritmurile vieţii religioase a unui evreu.
