Strada Gheorghe Asachi – nouă, dar cu piste anapoda * În lipsa parcărilor, maşinile sunt urcate pe trotuare, degradându-le, iar oamenii merg pe carosabil * Borduri distruse, dar date cu var
O altă schimbare în bine în cartierul Ţiglina III este că strada Gheorghe Asachi a fost modernizată, chiar dacă şi de această dată municipalitatea nu a reuşit să evite absurdul. Carosabilul şi zona pietonală au fost reabilitate, dar faptul că pistele pentru biciclişti, trasate pe trotuare, dau în multe puncte ori în stâlp, ori ocupă tot trotuarul, frizează prostia. Ba, mai mult, în unele locuri, pista este cât tot trotuarul, ceea ce ar face ca, dacă s-ar respecta, oamenii să fie obligaţi să meargă pe carosabil. Şi nu de puţine ori oamenii au observat ciudăţenia, oraşul fiind împânzit de astfel de exemple. Şi, cum cu o stradă nu se face primăvară, dacă intrăm mai adânc în cartier, vedem trotuare sfărâmate, ondulate şi pline de maşini.
Dacă nu e parcare...
Parcările dintre blocurile Ţiglinei III se rezumă în multe locuri la trotuare. Acestea fiind singurele locuri unde pot parca oamenii maşinile. „Trotuarele s-au degradat cu timpul, asta şi din cauza maşinilor care sunt urcate în fiecare zi pe zonele pietonale, însă, pe de altă parte, unde să şi le parcheze oamenii, dacă nu au unde?”, spune Codruţ. Ce-i drept, trotuarul din faţa PS-urilor se vede că sunt degradate, fie că sunt din cauza timpului trecut peste ele, fie că e din cauza maşinilor care au urcat şi coborât de pe ele de sute, mii de ori. Totodată, faptul că maşinile sunt urcate pe trotuare, iar toţi locatarii sau trecătorii merg pe carosabil, le un alt element de teatru absurdul.
Borduri stricate, dar vopsite
Totodată, doamna Popescu atrage atenţia asupra faptului că municipalitatea a vopsit bordurile carosabilului dintre blocuri, dar acestea arată mai mult că n-ar fi, decât că ar fi, atât sunt de măcinate. Aceasta este de acord că vopsirea lor îmbunătăţeşte imaginea trotuarelor, dar nu înţelege de ce s-ar vopsi cele care în mod evident trebuie înlocuite mai întâi. Ceea ce, evident, nu înţelegem nici noi.
Alee neasfaltată şi plină de garaje
Poate ar fi nedrept să spunem că între stadionul Oţelul şi blocuri există o alee neasfaltată şi plină cu bălţi, atâta timp cât pe străzile mai mari dintre blocuri nu sunt trotuare ca lumea şi nici locuri de parcare, dar, atâta timp cât aleea respectivă ţine tot de cartier, nu avem cum să nu o observăm. Pe lângă faptul că este plină de noroi, ea este şi plină de garaje, garaje care, dacă ar fi demolate, ar lăsa loc pentru amenajarea unei parcări. Deşi, dacă ne amintim dificultatea cu care s-a dărâmat chiar şi un singur garaj, pentru a se amplasa unul dintre stâlpii nocturnei stadionului Oţelul, ne cam dispare optimismul privind rezolvarea rapidă a situaţiei.
